Odata cu tine ai readus in viata mea acei fluturi ai dragostei, acele goluri in stomac, noduri in gat si fericire.

M-am indragostit de tine fulgerator si iremediabil sau cel putin asa credeam atunci.

Acum realizez ca m-am inselat.

Nu era dragoste, era doar o simpla atractie pentru necunoscut, insa cu timpul ai devenit o obsesie, un viciu. 

Tu ai reinviat in mine sentimente de mult uitate, ce le credeam moarte.

Tu ma faceai sa simt cum de mult nu mai simtisem.

Odata cu tine ai readus in viata mea acei fluturi ai dragostei, acele goluri in stomac, noduri in gat si fericire.Ai stiut cum sa imi rapesti linistea, ai stiut cum sa ma faci dependenta de tine, erai ca un drog.

Mi-a luat destul timp pana sa ma avant in aventura asta nebuneasca cu tine, pentru ca asta era, o aventura.

A fost atat de greu sa gandesc cu mintea si inima in acelasi timp.

Stiam ca indiferent de hotarare, aveam de suferit si aveam sa ranesc oameni dragi.

Trebuia sa aleg cumva intre a accepta acea sansa la fericire care mi se oferise si intre a-i da cu piciorul, intorcandu-ma la viata mea monotona si nefericita pe care o traiam inainte sa il cunosc.

Era atat de greu. Ce aveam sa aleg? Ranirea persoanei ce mi-a stat alaturi ani de zile dar care nu mai reusea sa ma faca fericita sau pe celalalt care devenise motivul pentru care viata devenise mai buna  si o viata in minciuna?

Nici una dintre aceste doua variante nu pareau prea stralucite, de prea mare ajutor.

Subconstientul avea sa comploteze impotriva mea.

Pana sa imi dau seama le alesesem deja pe amandoua, acceptasem deja sa fiu a ta si sa ma daruiesc in intregime tie.

A fost o decizie proasta dar pe care nu o voi regreta vreodata.

Relatia noastra  avea sa imi aduca suferinta cat de curand. Dublul fericirii ce mi-ai oferit-o.

Totul a fost un miraj, iar tu, din motivul fericirii mele ai devenit suferinta cea mai mare.

Tu nu erai potrivit pentru mine, stiam asta de la inceput, insa ce mai conta atata timp cat eram fericita...

Lumea mi se naruise complet, aveam sa pierd doua persoane in acelasi timp.

Acei fluturi, acele sentimente, m-au transformat intr-un om naiv, nu vedeam ca tot ce cauti tu e doar o aventura. Renuntasem la totul pentru tine, am dat tot ce am avut pe nimic.

Tu erai furtuna din sufletul meu in fata careia eram vulnerabila.

Erai genul de om nestatornic, dornic oricand de noi aventuri, dornic sa explorezi alte trupuri, alte femei, alt pat decat al femeii in fata careia ai jurat iubire si fidelitate vesnica.

Pentru tine cuvintele sunt doar cuvinte,nu au credibilitate.

Pentru tine promisiunile nu au valoare.

Iubesti riscurile, tot ce iti este interzis.

Tu esti genul de om caruia adrenalina ii strabate corpul chiar si atunci cand doarme.

Esti ca o rafala de nisip in desert.

Am daruit o parte din sufletul meu fiecarei persoane care a intrat in viata mea, ignorand faptul ca poate candva voi avea nevoie de mine intreaga, nu pe bucatele, nu pe jumatate.

Insa ,cand au ales sa plece ,au plecat cu acea parte din suflet,
nepasandu-le ca aveau sa lase in urma lor un trup viu si totusi
mort.

Acum am ramas prizoniera trecutului, incercand sa ma regasesc.
Acum bat la usi zavorate pentru a-mi recupera acele bucati din mine fara de care nu mai pot fi eu.

Astazi e prea tarziu pentru regrete, pentru intrebari a caror raspuns nu mai au importanta, pentru voi. Astazi e prea tarziu sa te mai gandesti "cum ar fi fost daca...."

Atunci cand o relatie se sfarseste, indiferent de motive, mereu va exista ceva care face acele doua suflete sa isi aminteasca toata viata unul de celalalt.

Acel ceva se numeste "amintire".

Amintirile, ca sunt ele triste, ca sunt despre momentele fericite, despre clipele de glorie petrecute impreuna, sunt cele care vor tine oamenii legati pentru totdeauna, indiferent de distanta care ii desparte, indiferent de cat timp a trecut de cand nu s-au mai vazut, de cand nu si-au mai vorbit.

Amintirile raman in ciuda timpului, in ciuda raului care a separat oamenii, in ciuda luptei noastre de a le sterge din memorie.

Atunci cand vei deschide ochii si vei realiza singuratatea in care zaci, iti vei aminti de ea, cea care era in permanenta langa tine, cea care era sprijinul tau in clipele grele, cea care era fericita cu nimicul ce i-l ofereai, fiindca tot ce o facea fericita era prezenta ta in viata ei.

Iti vei aminti de ea atunci cand vei realiza ca desi ai de toate, ceva simti ca lipseste, lipseste ea. Atunci vei realiza ca ea era mult mai importanta dar tu ai ales sa iti cauti fericirea in  lucruri materiale.

Atunci cand vei deschide usa casei si vei realiza ca tot ce ai e o casa goala, trista, iti va aparea in minte imaginea ei, chipul ei luminat si bratele larg deschise cu care te intampina seara in pragul casei.

Poate toate asta iti vor instala tristetea in suflet, poate pe obrazul tau o lacrima se va scurge, o lacrima de tristete lasand pe obraz urma regretelor.Dar va fi prea tarziu, de fapt prea tarziu e de multa vreme, pentru ca nimic din toate astea nu vor mai conta pentru ea.

Poate ca pentru ea a durut atunci mult mai mult decat si-ar fi imaginat ea vreodata, dar a meritat toata acea durere fiindca fara de ea nu s-ar fi putut vindeca vreodata, fiindca fara de ea nu ar mai fi fost omul care este azi, fiindca altfel nu ar fi avut cum sa invete sa puna propria ei persoana inainte de toate.

Pentru tine insa, va durea in fiecare zi din viata ta, va durea cu atat mai mult cu cat dimineata te vei trezi la fel de singur si trist cum adormi seara.

Astazi e prea tarziu pentru regrete, pentru intrebari a caror raspuns nu mai au importanta, pentru voi.

 Astazi e prea tarziu sa te mai gandesti "cum ar fi fost daca...."

Povestea voasta acum este doar un capitol din trecut, doar o poveste cu final tragic, trist, doar o alta fila din cartea trecutului, o etapa a vietii.