Nu folosi cuvinte anapoda, la intamplare, irosind timp pretios, timp in care, daca stii cum, poti sa ma dai peste cap din doua vorbe.

Iubirea nu se cumpara si nici nu se impune. Iubirea se castiga.
Iubirea se dobandeste in fiecare zi, se cucereste.
Si toate astea doar prin respect, rabdare, afectiune, dragoste, pasiune.
Iubirea nu se obtine prin taria pumnului sau puterea palmei.
Primesti iubire doar daca imprastii in jurul tau iubire.

Nu-mi cere sa te iubesc, fa-ma sa te iubesc, sa devin dependenta de tine, cucereste-mi inima cu gesturi calde si rezultatele vor fi satisfacatoare, pe masura asteptarilor tale.
Nu folosi cuvinte anapoda, la intamplare, irosind timp pretios, timp in care, daca stii cum, poti sa ma dai peste cap din doua vorbe.
Fii atent la dorintele mele si rabdator cu mine in momente in care nu mai reusesc nici eu sa ma inteleg.
Nu imi rastalmaci cuvintele, ia-le exact asa cum eu le-am asezat.


Domnilor, nu va culcati pe o ureche,crezand ca partenerele nu vor gasi unul mai bun ca voi, unul care sa intruneasca toate calitatile pe care voi nu le insusiti.
Daca o femeie iti apreciaza calitatile, nu inseamna ca e oarba in fata defectelor tale, nu inseamna ca te idolatrizeaza sau ca te-a pus pe un piedestal acolo in inima ei.
Sa nu crezi ca nu va putea trai fara tine.
Draga domnule, cand o femeie alege sa te paraseasca, e clar ca nu isi mai doreste unul ca tine, indiferent de calitatile sau defectele tale.
Atunci, ce te face sa crezi ca va cauta un altul ca tine atunci cand ii arunci in fata acelasi text, cum ca "nu va gasi altul ca tine", text pe care l-a invatat pe dinafara in relatia cu tine.
Nu, nici nu isi doreste asta.

Dragi barbati, nu uitati ca femeia e diferita de voi.
Voi spuneti nu, dar aveti tendinta de a lasa usa intredeschisa.
O femeie cand spune nu, e fara intoarcere, fara a lasa o portita deschisa. Femeia pune zece lacate pe usa.
Spre deosebire de femei, barbatii tind sa ia bilet de dus-intors.
Pentru femei, e suficient o singura calatorie in viata unui om.
Barbatii au obiceiul de a se dezice de propriile decizii, dorind sa se intoarca la nesfarsit.
Pe de alta parte, femeia, chiar daca va suferi ingrozitor, ramane ferma, stie ca timpul va risipi durerea, stie clar ca o ciorba reincalzita, nu va mai fi la fel.

Nu subestima si nu trata cu superficialitate o femeie ranita.

Nu subestima si nu trata cu superficialitate o femeie ranita.
Ea poate muta si muntii daca isi propune.
Ea e capabila sa te distruga, chiar daca odata ai fost tot ce a iubit, si nu din razbunare, ci doar de a nu mai avea tu oportunitatea de a o rani a doua oara.
Nu vei mai reprezenta o prioritate pentru ea, persoana ei avand intaietate.

Femeia ranita isi va plange durerea intre patru pereti, isi va reprosa lucruri, insa atunci cand va iesi in lume, va straluci ca nimeni altcineva, chipul sau va radia de fericire, ca si cand niciodata nu te-ar fi cunoscut, ca si cand niciodata nu ar fi fost ranita.
Ca si cum nu ar fi cunoscut niciodata tristetea, dezamagirea.
Ca si cum in viata ei nu au pasit vreodata oameni fatarnici, marsavi, cu intentii distructive.
Va masca aceasta durere, insa nu o va transforma intr-o slabiciune.

Femeia ranita nu isi va mai deschide inima in fata nimanui, asa cum o facea candva, cand sufletul nu ii era distrus, cand increderea nu ii era tradata, cand inca avea inocenta unui copil, cand inca se diferentia de multe alte femei prin faptul ca inima ei era inca intreaga.

Nu va mai fi niciodata la fel, bucuriile ei nu vor mai avea aceiasi intensitate,orice parandu-i-se suspect.
Nu va mai avea aceiasi ochi stralucitori la cuvintele frumoase, de iubire, pentru ca nu va mai crede in ele.

Dragul meu, sa nu imi ceri sufletul.

Dragul meu, sa nu imi ceri sufletul.Sa nu pretinzi ca sufletul meu sa-ti apartina, caci vei trai o deceptie. Si stii de ce? Pentru ca el nu imi mai apartine nici macar mie.
Da, sunt goala, seaca, nu mai am nimic.
De ce nu ai aparut mai devreme in viata mea?
Am fost jefuita in drumul meu catre tine. Oameni cu sufletul negru, cu inima meschina mi-au dezarmat trupul.
Mi-au luat ce aveam mai de pret, mi-au luat arma care ma facea sa ma simt puternica, invincibila, pentru ca stiau ca doar asa ma vor invinge, ca doar asa aveam sa pierd in fata lor.

Nu mai simt nimic, sunt atat de pustie!

Am ajuns sa fiu coordonata doar de creier, dorinte, instincte.
Ma simt atat de lipsita de viata, nu mai reusesc sa imi gasesc rostul in lume.
E atat de greu sa traiesti intr-un trup gol, e atat de frustrant momentul in care realizezi ca nu mai esti capabil sa simti, sa iubesti, sa traiesti.
Dar dragul meu, nu ma abandona, nu tu, ajuta-ma sa ma regasesc, ajuta-ma sa invat cum sa te iubesc, chiar si asa, cu un trup gol.
Ma urasc, da, ma urasc pentru ca nu iti pot oferi mai mult, ma urasc fiindca nu mai sunt capabila sa ofer totul omului de langa mine, ci doar temeri, retineri, jumatati de masura.

Ma urasc fiindca am permis sa fiu tratata astfel, nu stiam ce pierderi o sa imi aduca asta, ce pagube iremediabile aveam sa suport.
Am fost tradata de oameni care ar fi trebuit sa ma iubeasca neconditionat si apreciata de oameni care nu aveau vreo obligatie in fata mea.
Cand mi-a fost mai greu, s-au alaturat dusmanului, au fost ei cei dintai care mi-au smuls sufletul si apoi m-au aruncat la pamant.

Cum as putea sa mai fiu intreaga?
Cum sa mai pot nutri sentimente nobile pentru cineva?
Cum sa ma mai incred in oameni?
Cum sa mai pot sta cu spatele, fara teama de a nu fi injunghiata?
Cum sa mai cred in bine printre atatia oameni rai?
Cum sa mai cred in vorbe sincere cand oamenii sunt atat de fatarnici?
Cum sa invat sa traiesc cu acest gol?
Cum sa invat sa iubesc din nou, fara teama si mai ales cine o va face?
Cum sa imi recapat curajul de a pasi mai departe prin viata?
Cum sa invat sa traiesc cu toate aceste temeri?

Doar temerile mi-au mai ramas intr-o viata intunecata, printre oameni lipsiti de ratiune.
Am oferit tot ce aveam mai frumos, mai bun, mai onest, mai pur si am ramas fara nimic.

Nu acorda o a doua sansa persoanelor care te ranesc.

Nu acorda o a doua sansa persoanelor care te ranesc.
Unele persoane iau acea sansa ca pe o alta oportunitate de a te rani.
A doua sansa inseamna sa intorci si celalalt obraz cand primesti o palma.
De ce sa acorzi sanse la nesfarsit? Doar pentru ca esti femeie?
Doar pentru ca el e barbat si incerci sa ii cauti scuze gen: e om, mai greseste sau, s-a intamplat la nervi si multe altele?

Nu, nu, a fi femeie nu inseamna a suporta marlania barbatilor, mojiciile lor, strigatele si pumnii lor.
Nu inseamna sa fii sacul lui de box pe care se descarca de frustrari.

A fi femeie nu inseamna a sta la cratita, a schimba scutece,a purta in spate povara unei gospodarii de una singura sau a-ti a asuma doar tu acea relatie.

O relatie nu inseamna nopti nedorrmite, zile inecate in lacrimi, durere, tristete.
Nu, o relatie inseamna in primul rand doua persoane, sprijin reciproc, iubire, respect, incredere, siguranta, liniste fizica si sufleteasca.
Fugi de barbatul care nu iti poate oferi toate astea, fugi, altfel tu vei fi singura care va avea de suferit.
De ce sa te amagesti, de ce sa te minti singura ca iubirea si sprijinul tau il vor schimba?
Nu, din pacate nu se va schimba, pentru ca firea omului nu poate fi schimbata.
De ce sa permiti ca un copil sa fie lacatul libertatii tale, a fericirii?

Nu e o scuza faptul ca ramai intr-o relatie care iti aduce doar nemultumiri, care te imbatraneste cu fiecare zi doar pentru ca e un copil la mijloc.
De ce permiti ca un suflet inocent, nevinovat, sa poarte pe umeri povara sacrificiului tau?
De ce crezi ca un copil, e un copil fericit, implinit, doar pentru ca are doi parinti alaturi, care nu fac altceva zi de zi, o viata, decat sa isi arunce cu reprosuri, cu vorbe grele, cu jigniri, cu acuze?