Si cum as putea renunta la amintirile cu noi? Cum as putea da uitarii ceea ce imi face si acum sufletul sa fremete de dor?
Cum as putea sa imi reneg sentimentele, sufletul, cuvintele de dragoste soptite la ureche in tarziul noptii, mangaierile ce ne faceau sa ardem de dorinta, contopindu-ne trupurile in imbratisari indelungi?
M-as renega pe mine, ceea ce sunt ca om.
Cum as putea uita ca ai locuit sufletul meu atata vreme?
M-am oferit tie pe deplin, trup si suflet, ti-am pus toate sentimentele mele si inima mea pe tava.
Mare greseala, ti-am oferit oportunitatea de a le calca in picioare, de a le arunca la gunoi, ca si cum nu ar valora nimic.
Mi-ai oferit RAIUL ca mai apoi sa ma obligi sa cunosc IADUL.
M-ai abandonat subit, fara sa ma inveti cum sa traiesc fara tine, fara a ma invata cum sa ma obisnuiesc cu absenta ta.
Ca cel mai marsav om, m-ai inlocuit mult prea devreme, erai langa mine dar nu imi mai apartineai de multa vreme.
In mintea ta era acum ea, cea care avea sa ma inlocuiasca, cea care avea sa se bucure de compania ta, de sarutarile tale, de imbratisarile tale.
