vineri, 15 ianuarie 2016

Ce frumos trebuie sa fi fost pe vremea bunicilor cand tehnologia inca nu se inventase, cand telefoanele de ultima generatie nu existau, cand calculatoarele, tabletele si alte tampenii nici macar nu erau gandite pentru existenta.

Suntem o generatie de roboti umani, infectati si manipulati de virusul virtualitatii.
Acordam prea multa importanta acelei lumi decat celei reale.
Ne traim viata virtual, iubim virtual si cautam rezolvare la probleme tot acolo. Devine un cerc vicios.
In loc sa plangem pe umarul unei persoane dragi, careia chiar ii pasa de durerea noastra, alegem sa ne facem durerea publica pe retele de socializare, ne aratam slabiciunile, vulnerabilitatea si sensibilitatea lumii intregi intr-un mod negativ si nociv pentru noi ca persoane, pentru imaginea noastra.

Toate astea nu duc decat la un lung sir de barfe dezvoltate de ceilalti la adresa noastra, la a fi aratati cu degetul.
Persoane rau intentionate se pot folosi de toate informatiile pe care practic noi le servim pe tava cu scopul de a ne face rau, ca doar ne cunosc fiecare slabiciune.
Cautam mila si compatimire unde nu exista.De parca acolo ar exista cineva caruia sa ii pese de cei din jur, de suferinta lor.
Oameni buni, coborati cu picioarele pe pamant.
Chiar nu realizati cat rau va provocati de fapt?
Sunteti niste biete marionete in mainile tehnologiei.
Nu mai stiti sa traiti cu adevarat.
Tehnologia a fost creata sa o folosim in scopuri utile, nu pe post de confesionar.
Scopul tehnologiei a fost sa ne transforme in oameni mai inteligenti nu in ignorantii care devenim.
Traim si iubim in graba iar atunci cand suntem in prezenta cuiva incercam repede sa ne descotorosim doar pentru a putea petrece cat mai mult timp in fata calculatorului, in "fascinanta lume virtuala. "
Chiar si atunci cand iesim cu prietenii stam cu ochii atintiti in ecranul telefonului sau a tabletei, ne scriem pe chat ca dehh, e mai simplu de scris decat sa deschizi gura.
Prieteniile de azi se rezuma doar la un singur lucru: like-urile de pe facebook.
Ramanem in permanenta conectati psihic la acea lume virtuala a carui virus se raspandeste cu viteza luminii.
Ce frumos trebuie sa fi fost pe vremea bunicilor cand tehnologia inca nu se inventase, cand telefoanele de ultima generatie nu existau, cand calculatoarele, tabletele si alte tampenii nici macar nu erau gandite pentru existenta.
In schimb exista iubire, sentimente, relatii si oameni adevarati.
Cand lista prietenilor nu era o banala si infinita lista in profilul personal de facebook, dar era o lista existenta acolo in sufletul lor, in inima lor.
De la generatia bunicilor incoace au fost cele mai frumoase generatii pentru ca ei au stiut sa isi faca viata mai frumoasa in ciuda greutatilor.
De la generatia noastra incolo, Dumnezeu cu mila, slabe sperante.
Usor, usor se va transforma intr-o planeta invadata si populata de ignoranti pentru ca ne crestem copii in acelasi mod, pe aceleasi principii.
Este mai usor sa ne lasam copii cu capul in calculator cat e ziua de lunga in timp ce noi ne putem face treburile in voie, decat sa le aratam importanta si esentialul vietii, scopul ei, prioritatile.
Sa fereasca Bunul Dumnezeu pamantul de o alta generatie de ignoranti.