Ei bine, exact in starea aia ma aflu eu acum. Simt o nevoie acuta de a lua o pauza, o binemeritata pauza de la tot ceea ce imi oboseste psihicul si fizicul.
La un moment dat simti nevoia sa spui "pas" la toate.
As vrea sa spun "pas" problemelor de zi cu zi si lumii intregi.Tot ce mi-as dori sa fac e sa imi pun castile in urechi si sa pornesc la drum, un drum fara directie, un drum care sa ma deconecteze pentru o clipa de la tot ce inseamna viata sociala si obligatii, de la a mai fi rationala.
Sa las muzica sa devina una cu mine, sa imi patrunda adanc in suflet, sa o ascult ca si cand inima mea ar intelege fiecare strofa, fiecare vers, fiecare cuvant.
Sa fiu doar eu, eu si gandurile mele.
Simt o nevoie disperata de a-mi odihni sufletul.
Am nevoie de pauza la tot: o pauza la viata, o pauza de la sentimente, o pauza de a mai cauta raspunsuri inexistente, o pauza de la tristete.
Am nevoie de o singura zi pe care sa o traiesc ca si cum ar fi ultima.
Mi-as dori sa fiu intr-un loc unde sa fiu doar eu, iar cat vezi cu ochii, doar natura.Intr-un loc in care banii nu au importanta si nici valoare, un loc unde timpul se opreste atunci cand natura se trezeste la viata in fiecare dimineata pentru a-mi incanta privirea si a-mi face sufletul fericit. Un loc unde nu esti nevoit sa faci lucruri care nu te definesc, nu te implinesc, un loc unde singura obtiune e sa faci doar ceea ce te face fericit.
Un loc in care sa nu fie nevoie sa iti justifici fiecare pas, in care nu ti se cer explicatii, nu esti criticat, invidiat si nici barfit.
Mi-as dori ca dimineata in locul alarmei enervante de pe telefon sa fie ciripitul pasarilor cel care ma trezeste, susurul apelor si mirosul de verdeata sub greutatea stropilor de roua.
