Azi sunt mai libera ca oricand.

De azi ai devenit doar o amintire .
O amintire care nici macar nu mai doare .

Te iubeam nebuneste insa egoismul si orgoliul tau prostesc nu te lasau sa vezi asta .
Te iubeam ,desi stiam ca e o iubire bolnavicioasa ,o iubire care avea sa imi rupa sufletul in mii de bucati .
Te-as fi iubit o viata intreaga ,insa tu nu ai stiut sa imi arati pretuire ,iubire ,liniste .
Mi-ai oferit doar nesiguranta ,gelozie ,neincredere.
Ai incercat sa ma tii inchisa ca pe o prizoniera , nu m-ai ajutat sa cresc .
De fiecare data cand am incercat sa zbor ,tu imi taiai aripile desi,tu trebuia sa imi oferi sprijinul tau.
Ma faceai mereu sa ma simt nesigura de puterile mele.
Nu mi-ai dat nici o sansa sa iti arat ca pot .
Mi-ai oferit minciuni ,m-ai tradat ,m-ai inselat .
Insa ce nu stiai tu era ca ,datorita comportamentului tau aveai sa ma pierzi ,pentru totdeauna.
De multe ori am pus virgula pentru ca imi era teama sa pun punct.
Imi era teama de un nou inceput ,sa o iau de la capat,intr-o lume fara tine .
Imi era teama de privirile pline de critici ale oamenilor ,de oameni rai care isi permit luxul de a critica fara sa cunoasca .


 Insa, intr-o zi tu m-ai ajutat sa imi infrunt orice frica si sa pun punct, definitiv.
In ziua in care am ales sa te parasesc mi-ai luat ce aveam mai de pret.
Ai oprit la tine toate sentimentele, ca si cum eu nu as mai avea  nevoie de ele.
Mi-ai luat capacitatea de a mai iubi vreodata.
Mi-ai lasat doar teama ca, indiferent cine va fi in locul tau, imi va face acelasi rau ca si tine.
Mi-ai lasat neputinta de a mai accepta pe cineva in viata mea.
M-ai lasat incapabila de a mai visa la un viitor.
Acum sufletul meu e inconjurat doar de intuneric si demoni ai fricii
 
 Eu ca tine nu mai caut ,tu ca mine nu mai gasesti .

De ce ramane intr-o relatie care e ca o furtuna fara sfarsit pentru sufletul ei?

De ce ramane  intr-o relatie care e ca o furtuna fara sfarsit pentru sufletul ei?
Ce anume te face sa mai stai langa cineva atunci cand devine din ce in ce mai greu?
Sa fie oare iubirea un motiv suficient de puternic?
Sunt inca impreuna desi ea simte ca nu mai exista nici o legatura intre ei iar acea chimie care trebuie sa existe intre doua persoane lipseste cu desavarsire.
Sunt asa de diferiti!
Ea iubeste agitatia, nebunia, distractia, el e adeptul rutinei, a monotoniei si deseori e ca un vulcan  gata sa erupa.
Ea cauta la partener intelegere, liniste, dragoste, simplitate, compatibilitate.Ea isi doreste pe cineva care sa rada alaturi de ea cand e fericita si sa planga impreuna cu ea cand in sufletul ei e potop.

 Uneori e prea mult, simte ca langa el nu va gasi niciodata ceea ce cauta, ceea ce are nevoie.
Langa el nu e ea,nu se regaseste.
E lasa, prefera sa ramana captiva langa el, nu e suficient de curajoasa sa puna punct inca o data,sa incheie un alt capitol din viata ei, sa scrie un alt final.
Nu mai stie ce simte si ce isi doreste,nu stie daca ar fi mai fericita fara el in viata ei.
Ii este teama ca asta o va tulbura si mai mult.
Tot ce si-ar dori acum e singuratatea, stie ca doar singuratatea ii poate oferi linistea de care are atata nevoie si pe care nu o gaseste alaturi de nici un barbat.

Este atat de confuza, traieste sentimente  contradictorii.
Il iubeste si nu il iubeste, il vrea alaturi o viata si nu il vrea.
El e un om bun si merita mai mult, merita o femeie care sa il iubeasca la fel de mult pe cat iubeste el, o femeie care sa ii poata oferi un intreg nu doar jumatati de masura.
Zilele se scurg una cate una iar pentru ea devine din ce in ce mai greu sa traiasca cu sentimentul vinovatiei, egoismului.
Devine tot mai greu sa ii asculte planurile de viitor care o includ si pe ea, planuri in care ea nu se regaseste, viitor pe care ea nu si-l doreste.
E captiva intr-o lume care nu ii apartine si din care nu gaseste cale de iesire.
In locul usii pe care a intrat ,s-a creat un zid indestructibil, o fortareata.
Desi este nefericita , nu va fi niciodata mai fericita daca il va rani vreodata, el nu merita asta.
Nu el e vinovat pentru sentimentele ei, nu e vina lui ca ea are inima ca un ghetar care pare sa nu se mai topeasca vreodata.
Singurul personaj vinovat din poveste e doar ea, pentru ca ea vede toate astea insa nu face nimic sa schimbe situatia.
Intotdeauna i-a pus pe altii pe primul loc inaintea ei, intotdeauna a ales sa ii vada pe altii fericiti chiar daca asta insemna sa sacrifice fericirea ei si sa se condamne la nefericire.