Nu folosi cuvinte anapoda, la intamplare, irosind timp pretios, timp in care, daca stii cum, poti sa ma dai peste cap din doua vorbe.

Iubirea nu se cumpara si nici nu se impune. Iubirea se castiga.
Iubirea se dobandeste in fiecare zi, se cucereste.
Si toate astea doar prin respect, rabdare, afectiune, dragoste, pasiune.
Iubirea nu se obtine prin taria pumnului sau puterea palmei.
Primesti iubire doar daca imprastii in jurul tau iubire.

Nu-mi cere sa te iubesc, fa-ma sa te iubesc, sa devin dependenta de tine, cucereste-mi inima cu gesturi calde si rezultatele vor fi satisfacatoare, pe masura asteptarilor tale.
Nu folosi cuvinte anapoda, la intamplare, irosind timp pretios, timp in care, daca stii cum, poti sa ma dai peste cap din doua vorbe.
Fii atent la dorintele mele si rabdator cu mine in momente in care nu mai reusesc nici eu sa ma inteleg.
Nu imi rastalmaci cuvintele, ia-le exact asa cum eu le-am asezat.


Domnilor, nu va culcati pe o ureche,crezand ca partenerele nu vor gasi unul mai bun ca voi, unul care sa intruneasca toate calitatile pe care voi nu le insusiti.
Daca o femeie iti apreciaza calitatile, nu inseamna ca e oarba in fata defectelor tale, nu inseamna ca te idolatrizeaza sau ca te-a pus pe un piedestal acolo in inima ei.
Sa nu crezi ca nu va putea trai fara tine.
Draga domnule, cand o femeie alege sa te paraseasca, e clar ca nu isi mai doreste unul ca tine, indiferent de calitatile sau defectele tale.
Atunci, ce te face sa crezi ca va cauta un altul ca tine atunci cand ii arunci in fata acelasi text, cum ca "nu va gasi altul ca tine", text pe care l-a invatat pe dinafara in relatia cu tine.
Nu, nici nu isi doreste asta.

Dragi barbati, nu uitati ca femeia e diferita de voi.
Voi spuneti nu, dar aveti tendinta de a lasa usa intredeschisa.
O femeie cand spune nu, e fara intoarcere, fara a lasa o portita deschisa. Femeia pune zece lacate pe usa.
Spre deosebire de femei, barbatii tind sa ia bilet de dus-intors.
Pentru femei, e suficient o singura calatorie in viata unui om.
Barbatii au obiceiul de a se dezice de propriile decizii, dorind sa se intoarca la nesfarsit.
Pe de alta parte, femeia, chiar daca va suferi ingrozitor, ramane ferma, stie ca timpul va risipi durerea, stie clar ca o ciorba reincalzita, nu va mai fi la fel.

Nu subestima si nu trata cu superficialitate o femeie ranita.

Nu subestima si nu trata cu superficialitate o femeie ranita.
Ea poate muta si muntii daca isi propune.
Ea e capabila sa te distruga, chiar daca odata ai fost tot ce a iubit, si nu din razbunare, ci doar de a nu mai avea tu oportunitatea de a o rani a doua oara.
Nu vei mai reprezenta o prioritate pentru ea, persoana ei avand intaietate.

Femeia ranita isi va plange durerea intre patru pereti, isi va reprosa lucruri, insa atunci cand va iesi in lume, va straluci ca nimeni altcineva, chipul sau va radia de fericire, ca si cand niciodata nu te-ar fi cunoscut, ca si cand niciodata nu ar fi fost ranita.
Ca si cum nu ar fi cunoscut niciodata tristetea, dezamagirea.
Ca si cum in viata ei nu au pasit vreodata oameni fatarnici, marsavi, cu intentii distructive.
Va masca aceasta durere, insa nu o va transforma intr-o slabiciune.

Femeia ranita nu isi va mai deschide inima in fata nimanui, asa cum o facea candva, cand sufletul nu ii era distrus, cand increderea nu ii era tradata, cand inca avea inocenta unui copil, cand inca se diferentia de multe alte femei prin faptul ca inima ei era inca intreaga.

Nu va mai fi niciodata la fel, bucuriile ei nu vor mai avea aceiasi intensitate,orice parandu-i-se suspect.
Nu va mai avea aceiasi ochi stralucitori la cuvintele frumoase, de iubire, pentru ca nu va mai crede in ele.

Dragul meu, sa nu imi ceri sufletul.

Dragul meu, sa nu imi ceri sufletul.Sa nu pretinzi ca sufletul meu sa-ti apartina, caci vei trai o deceptie. Si stii de ce? Pentru ca el nu imi mai apartine nici macar mie.
Da, sunt goala, seaca, nu mai am nimic.
De ce nu ai aparut mai devreme in viata mea?
Am fost jefuita in drumul meu catre tine. Oameni cu sufletul negru, cu inima meschina mi-au dezarmat trupul.
Mi-au luat ce aveam mai de pret, mi-au luat arma care ma facea sa ma simt puternica, invincibila, pentru ca stiau ca doar asa ma vor invinge, ca doar asa aveam sa pierd in fata lor.

Nu mai simt nimic, sunt atat de pustie!

Am ajuns sa fiu coordonata doar de creier, dorinte, instincte.
Ma simt atat de lipsita de viata, nu mai reusesc sa imi gasesc rostul in lume.
E atat de greu sa traiesti intr-un trup gol, e atat de frustrant momentul in care realizezi ca nu mai esti capabil sa simti, sa iubesti, sa traiesti.
Dar dragul meu, nu ma abandona, nu tu, ajuta-ma sa ma regasesc, ajuta-ma sa invat cum sa te iubesc, chiar si asa, cu un trup gol.
Ma urasc, da, ma urasc pentru ca nu iti pot oferi mai mult, ma urasc fiindca nu mai sunt capabila sa ofer totul omului de langa mine, ci doar temeri, retineri, jumatati de masura.

Ma urasc fiindca am permis sa fiu tratata astfel, nu stiam ce pierderi o sa imi aduca asta, ce pagube iremediabile aveam sa suport.
Am fost tradata de oameni care ar fi trebuit sa ma iubeasca neconditionat si apreciata de oameni care nu aveau vreo obligatie in fata mea.
Cand mi-a fost mai greu, s-au alaturat dusmanului, au fost ei cei dintai care mi-au smuls sufletul si apoi m-au aruncat la pamant.

Cum as putea sa mai fiu intreaga?
Cum sa mai pot nutri sentimente nobile pentru cineva?
Cum sa ma mai incred in oameni?
Cum sa mai pot sta cu spatele, fara teama de a nu fi injunghiata?
Cum sa mai cred in bine printre atatia oameni rai?
Cum sa mai cred in vorbe sincere cand oamenii sunt atat de fatarnici?
Cum sa invat sa traiesc cu acest gol?
Cum sa invat sa iubesc din nou, fara teama si mai ales cine o va face?
Cum sa imi recapat curajul de a pasi mai departe prin viata?
Cum sa invat sa traiesc cu toate aceste temeri?

Doar temerile mi-au mai ramas intr-o viata intunecata, printre oameni lipsiti de ratiune.
Am oferit tot ce aveam mai frumos, mai bun, mai onest, mai pur si am ramas fara nimic.

Nu acorda o a doua sansa persoanelor care te ranesc.

Nu acorda o a doua sansa persoanelor care te ranesc.
Unele persoane iau acea sansa ca pe o alta oportunitate de a te rani.
A doua sansa inseamna sa intorci si celalalt obraz cand primesti o palma.
De ce sa acorzi sanse la nesfarsit? Doar pentru ca esti femeie?
Doar pentru ca el e barbat si incerci sa ii cauti scuze gen: e om, mai greseste sau, s-a intamplat la nervi si multe altele?

Nu, nu, a fi femeie nu inseamna a suporta marlania barbatilor, mojiciile lor, strigatele si pumnii lor.
Nu inseamna sa fii sacul lui de box pe care se descarca de frustrari.

A fi femeie nu inseamna a sta la cratita, a schimba scutece,a purta in spate povara unei gospodarii de una singura sau a-ti a asuma doar tu acea relatie.

O relatie nu inseamna nopti nedorrmite, zile inecate in lacrimi, durere, tristete.
Nu, o relatie inseamna in primul rand doua persoane, sprijin reciproc, iubire, respect, incredere, siguranta, liniste fizica si sufleteasca.
Fugi de barbatul care nu iti poate oferi toate astea, fugi, altfel tu vei fi singura care va avea de suferit.
De ce sa te amagesti, de ce sa te minti singura ca iubirea si sprijinul tau il vor schimba?
Nu, din pacate nu se va schimba, pentru ca firea omului nu poate fi schimbata.
De ce sa permiti ca un copil sa fie lacatul libertatii tale, a fericirii?

Nu e o scuza faptul ca ramai intr-o relatie care iti aduce doar nemultumiri, care te imbatraneste cu fiecare zi doar pentru ca e un copil la mijloc.
De ce permiti ca un suflet inocent, nevinovat, sa poarte pe umeri povara sacrificiului tau?
De ce crezi ca un copil, e un copil fericit, implinit, doar pentru ca are doi parinti alaturi, care nu fac altceva zi de zi, o viata, decat sa isi arunce cu reprosuri, cu vorbe grele, cu jigniri, cu acuze?

Dulce primavara

Dulce primavara
Unde ai plecat?
Lasandu-ne iar
Cerul innorat.

Furtuni reci si dese
Strazile ne spala.
Imi e dor de tine
Dulce primavara.


Mi-e dor de ale tale flori
De-al pasarilor ciripit.
Care iti urau
Bine ai venit.


Acum e frig, e iarna
Si strazile pustii.
Dulce primavara
Cu drag te astept sa vii.


Iarna e magie
Caci in al sau timp.
Soseste drag, Craciunul
Cu al sau colind.


Pamantul este iar
Un covor de nea.
Iar noi stam in casa
Sorbind o cafea.


Abia astept bradutul
Sarmale prajituri.
Zapada, cozonacul
Si cei dragi alaturi.


Astept cu sufletul senin
Sa vina MOS CRACIUN.
Pe genunchiul lui sa stau.
Si-o poezie sa-i spun

Mi-ai oferit RAIUL ca mai apoi sa ma obligi sa cunosc IADUL.

Si cum as putea renunta la amintirile cu noi? Cum as putea da uitarii ceea ce imi face si acum sufletul sa fremete de dor?
Cum as putea sa imi reneg sentimentele, sufletul, cuvintele de dragoste soptite la ureche in tarziul noptii, mangaierile ce ne faceau sa ardem de dorinta, contopindu-ne trupurile in imbratisari indelungi?
M-as renega pe mine, ceea ce sunt ca om.


Cum as putea uita ca ai locuit sufletul meu atata vreme?
M-am oferit tie pe deplin, trup si suflet, ti-am pus toate sentimentele mele si inima mea pe tava.
Mare greseala, ti-am oferit oportunitatea de a le calca in picioare, de a le arunca la gunoi, ca si cum nu ar valora nimic.

Mi-ai oferit RAIUL ca mai apoi sa ma obligi sa cunosc IADUL.
M-ai abandonat subit, fara sa ma inveti cum sa traiesc fara tine, fara a ma invata cum sa ma obisnuiesc cu absenta ta.
Ca cel mai marsav om, m-ai inlocuit mult prea devreme, erai langa mine dar nu imi mai apartineai de multa vreme.
In mintea ta era acum ea, cea care avea sa ma inlocuiasca, cea care avea sa se bucure de compania ta, de sarutarile tale, de imbratisarile tale.

Acel pat va ramane gol pentru totdeauna, invaluit in parfumul amintirilor cu ea,la fel ca si sufletul lui.

Ea era acolo,el o ignora.
Ea plangea, el radea.
Ea era trista, el era fericit.
Ea se simtea abandonata, el cauta iubire in brate straine.
Ea spunea ca va pleca, el nu o asculta.
Ea l-a parasit, lumea lui se prabusise.

Ea era nefericita, depresiva, singura, el gasea consolare in alcool,femei usoare si sarutari amare.
Ea l-a uitat, el inca rataceste trist printre amintiri.
Ea e acum fericita,el simte o tristete nemarginita.
Ea e acum a altuia, e in brate  ce  necontenesc a o proteja, loc in care se simte in siguranta, iubita, brate ce ii ofera o stare de liniste profunda, absoluta.

El inca rataceste strain pe strazi,cautand-o pe ea,incercand sa o descopere in orice femeie si nereusind sa isi gaseasca fericirea.
Inca nu reuseste si nu isi doreste sa arda amintirea ei.
Inca nu e capabil sa aduca pe alta in patul lor, simte ca ar trada amintirea ei, iubirea ce i-a purtat-o candva.
Acel pat va ramane gol pentru totdeauna, invaluit in parfumul amintirilor cu ea,la fel ca si sufletul lui.

Femeia se poate pierde printre inimi, sentimente,lacrimi, insa, nu are voie sa ramana captiva.

Femeia.....
Un cuvant atat de puternic, un suflet sensibil si firav.
Femeia....
Un suflet nobil, independent, visator. Femeia se face remarcata prin frumusete, naturalete, prin puterea de a alege rational, prin stralucirea atitudinii, prin caractarul puternic. 
Femeia e speciala, curajoasa si libera in decizii. 
Femeia puternica poate radia la exterior chiar si atunci cand in interiorul ei se poarta cea mai dura batalie.
 Femeia este capabila sa zboare chiar daca aripile i-au fost frante.

O femeie puternica este aceea care e capabila sa isi atinga telurile fara a calca pe inimi, pe sentimente, pe suflete. 
Femeia puternica nu va fi niciodata legata sufleteste sau financiar de vreun barbat, nu va permite sa ii fie incatusate visele,nu va permite sa ii fie renegate aptitudinile, ea mizeaza pe independenta.
Femeia puternica e aceea care plange nopti intregi iar dupa, isi sterge lacrimile si infrunta viata cu fruntea sus.
O femeie puternica  nu are voie sa cada prada disperarii,neputintei, depresiei, deziluziilor.
O femeie puternica nu va permite sa fie prinsa in relatii de convenienta, nu va permite sa isi injoseasca sufletul, vanzandu-si trupul. 
Femeia puternica este eroina propriei vieti, eroina familiei, un demn exemplu. 

Femeia se poate pierde printre inimi, sentimente,lacrimi, insa, nu are voie sa ramana captiva.
Femeia puternica trebuie sa fie stapana pe sine, sa fie rationala, sa aiba coloana vertebrala.
Femeia puternica este libera in exprimare si independenta in decizii.
Femeia puternica nu va putea fi influentata.
Femeia este fiinta pe care Dumnezeu a pus harul divin, puterea de a darui VIATA.
Doar ea este capabila de a darui totul pentru un alt suflet. 
Atunci este momentul in care ea devine total inapta de  a darui jumatati de masura, oferind mereu un intreg, deseori uitand de ea. 

Viata e asemeni unei clepsidre, cand nisipul s-a scurs, viata s-a stins.

Noi oamenii nu ne dam seama cat de fragila este viata. E incredibil dar si dureros cum intr-o fractiune de secunda, intr-un moment de neatentie sau din inconstienta unora, se poate risipi tot. 
Viata e asemeni unei clepsidre, cand nisipul s-a scurs, viata s-a stins.
Nu pretuim indeajuns viata si oamenii din viata noastra decat atunci cand e prea tarziu. 
Amanam sa le spunem cat ii iubim, cat de importanti sunt pentru noi si cat de norocosi suntem sa ii avem gandindu-ne ca avem suficient o viata intreaga pentru a o face. 
Uitam un lucru important, nu stim niciodata cand soseste ultima zi pentru noi, ultima ora, ultimul minut. Uitam ca de multe ori, maine poate nu va exista.
Nu ne bucuram indeajuns de fiecare moment pe care viata ni-l ofera, traim o viata alergand dupa tot ce e material in timp ce ignoram valoarea a tot ce e sufleteste.

Nu pot sa nu ma gandesc la acel oribil accident de la COLECTIV, nu exista cuvinte pentru a descrie acel IAD.
Nu pot sa nu ma gandesc la acele persoane care au fost greu incercate de soarta, la acele persoane care au luptat pentru a scapa din ghearele mortii, la acele persoane care s-au transformat in ingeri mult prea devreme si mult prea nevinovati.
Nu pot sa nu ma gandesc si la suferinta acelor persoane care, desi au invins lupta cu moartea, sunt nevoiti a indura suferinta suprema, aceea de a indura durerea pierderii celor care nu au fost la fel de puternici ca ei,cei care nu au castigat batalia pentru viata.
Nu pot sa nu ma gandesc la acei parinti care privesc in gol spre cer cu fata impietrita de durere si sufletul sfasiat intreband ,de ce Doamne?
Ma gandesc la toti cei care nu isi vor mai vedea niciodata,parinti, frati, iubiti sau cunostinte.

E dureros, cutremurator, inacceptabil si revoltator  ca cineva a pus in pericol viata a sute de oameni.
E revoltator ca in tara noatra nu se iau masurile necesare pentru a fi evitate astfel de dezastre oribile.
Cineva, cu siguranta se face vinovat de acest carnagiu,iar acel cineva trebuie pedepsit pe masura.

Acum a ramas doar un vid in locul a ceea ce pana mai ieri au fost niste suflete, acum au ramas niste ochi secati de lacrimi atintiti spre vazduh, implorand pentru prezenta celor dragi, sperand ca e doar un cosmar. 
Acum a ramas doar o mare de lacrimi, o multime de vieti condamnate la resemnare.
Acum ei sunt INGERI, acum sunt acolo unde nimic nu e rau, unde nu exista coruptie, flacari si nici durere, acolo unde ranile li se vor vindeca.

Au platit un pret mult prea mare, dar acum nu ii mai doare.

Tu imi amintesti ca intr-o zi mi-am vandut sufletul.

El se simtea barbat in paturi straine si reci, ea cauta o metoda de a-l schimba.

Erai fructul interzis pentru ea. Te dorea pentru ca tu erai ceea ce ea nu putea avea.
Iubea pericolul si isi dorea sa sa fii al ei, indiferent de consecinte.
Nu s-ar fi gandit vreodata ca tu impartasesti aceleasi dorinte cu ea.
Totul incepuse banal, tu erai ca un copil mare in ochii ei. Probabil ca asta a fost ceea ce a atras-o la tine, erai mereu amuzant si asta ii punea ei in permanenta un zambet larg pe buze. Pana la tine uitase cum e sa zambeasca din toata inima. De fapt asta era modul tau de a flirtra cu ea.
Avea sa fie inceputul unei relatii, o relatie mult prea scurta, dar intensa pentru ea.
Zilele treceau, iar ea se simtea tot mai atrasa de tine, in preajma ta putea fi ea insasi, fara masti, fara intentii ascunse, doar dorinte nerostite de teama de a nu se pierde in abis.
La tine gasea ceea ce nu a gasit la nimeni altcineva.
Tu erai ceva nou pentru ea,erai invaluit int-o aura misterioasa pe care isi dorea sa o desluseasca.

Pana sa isi dea seama, era deja prinsa in mrejele tale si avantata intr-o relatie interzisa, fara viitor. S-a lasat ametita de vorbele tale frumoase ca o adolescenta naiva si prostuta, vorbe pe care probabil le foloseai pentru a ademeni si alte femei in patul tau. Niciodata nu te-ai oprit la o singura femeie, demonstrandu-ti astfel tie insuti capacitatile de mascul feroce, in ochii ei insa, aveai sa devii un afemeiat incurabil si un om slab, frustrat, nesigur pe el si pe abilitatile lui.Erai un barbat incapabil sa traiasca pentru o singura femeie. Barbatia ta se masura in marimea listei cu femei cucerite.
Ea insa, nu te dorea decat pe tine. Era prea tarziu momentul in care ea si-a dat seama ce fel de persoana esti .Erai otrava care tocmai ii invadase ratiunea, sufletul si toate simturile,era mult prea fermecata de tine ca sa mai poata da inapoi. Isi dorea si spera ca va reusi sa te schimbe.
Zilele treceau extrem de greu cand nu era langa tine, noptile erau albe si agonizante gandindu-se ca dimineata aveai sa te trezesti langa o alta femeie, intr-un alt pat. Mintea ii era intunecata de ganduri ce ii taiau respiratia.
Acele femei iti vor incalzi patul si trupul, insa nu vor reusi vreodata sa iti incalzeasca sufletul si inima.

Fara sa realizeze s-a lasat prinsa intr-un joc murdar si marsav al destinului. Un joc in care piesele principale erau minciuna, gelozia si tradarea.
Erai expert in arta manipularilor si prefacatoriei, stiai perfect cum sa diminuezi fiecare moment al ei de gelozie, o gelozie justificata de faptul ca vedea cat esti de nonsalant si cu cata nerusinare flirtrai cu altele sub ochii ei.
Suferea enorm ca a ingaduit ca inima sa ii fie furata in acel moment impertinent din viata ei.
Nu mai putea face altceva decat sa plece, sa bata in retragere, insa de ar fi avut atata putere....
In fata inimii devenea neputincioasa, a lasat totul in mana sortii iar asta avea sa ii provoace si mai multa suferinta.
Acum ai ramas doar o amintire, un secret inchis in inima ei, o poveste asternuta in cateva randuri.

Azi sunt mai libera ca oricand.

De azi ai devenit doar o amintire .
O amintire care nici macar nu mai doare .

Te iubeam nebuneste insa egoismul si orgoliul tau prostesc nu te lasau sa vezi asta .
Te iubeam ,desi stiam ca e o iubire bolnavicioasa ,o iubire care avea sa imi rupa sufletul in mii de bucati .
Te-as fi iubit o viata intreaga ,insa tu nu ai stiut sa imi arati pretuire ,iubire ,liniste .
Mi-ai oferit doar nesiguranta ,gelozie ,neincredere.
Ai incercat sa ma tii inchisa ca pe o prizoniera , nu m-ai ajutat sa cresc .
De fiecare data cand am incercat sa zbor ,tu imi taiai aripile desi,tu trebuia sa imi oferi sprijinul tau.
Ma faceai mereu sa ma simt nesigura de puterile mele.
Nu mi-ai dat nici o sansa sa iti arat ca pot .
Mi-ai oferit minciuni ,m-ai tradat ,m-ai inselat .
Insa ce nu stiai tu era ca ,datorita comportamentului tau aveai sa ma pierzi ,pentru totdeauna.
De multe ori am pus virgula pentru ca imi era teama sa pun punct.
Imi era teama de un nou inceput ,sa o iau de la capat,intr-o lume fara tine .
Imi era teama de privirile pline de critici ale oamenilor ,de oameni rai care isi permit luxul de a critica fara sa cunoasca .


 Insa, intr-o zi tu m-ai ajutat sa imi infrunt orice frica si sa pun punct, definitiv.
In ziua in care am ales sa te parasesc mi-ai luat ce aveam mai de pret.
Ai oprit la tine toate sentimentele, ca si cum eu nu as mai avea  nevoie de ele.
Mi-ai luat capacitatea de a mai iubi vreodata.
Mi-ai lasat doar teama ca, indiferent cine va fi in locul tau, imi va face acelasi rau ca si tine.
Mi-ai lasat neputinta de a mai accepta pe cineva in viata mea.
M-ai lasat incapabila de a mai visa la un viitor.
Acum sufletul meu e inconjurat doar de intuneric si demoni ai fricii
 
 Eu ca tine nu mai caut ,tu ca mine nu mai gasesti .

De ce ramane intr-o relatie care e ca o furtuna fara sfarsit pentru sufletul ei?

De ce ramane  intr-o relatie care e ca o furtuna fara sfarsit pentru sufletul ei?
Ce anume te face sa mai stai langa cineva atunci cand devine din ce in ce mai greu?
Sa fie oare iubirea un motiv suficient de puternic?
Sunt inca impreuna desi ea simte ca nu mai exista nici o legatura intre ei iar acea chimie care trebuie sa existe intre doua persoane lipseste cu desavarsire.
Sunt asa de diferiti!
Ea iubeste agitatia, nebunia, distractia, el e adeptul rutinei, a monotoniei si deseori e ca un vulcan  gata sa erupa.
Ea cauta la partener intelegere, liniste, dragoste, simplitate, compatibilitate.Ea isi doreste pe cineva care sa rada alaturi de ea cand e fericita si sa planga impreuna cu ea cand in sufletul ei e potop.

 Uneori e prea mult, simte ca langa el nu va gasi niciodata ceea ce cauta, ceea ce are nevoie.
Langa el nu e ea,nu se regaseste.
E lasa, prefera sa ramana captiva langa el, nu e suficient de curajoasa sa puna punct inca o data,sa incheie un alt capitol din viata ei, sa scrie un alt final.
Nu mai stie ce simte si ce isi doreste,nu stie daca ar fi mai fericita fara el in viata ei.
Ii este teama ca asta o va tulbura si mai mult.
Tot ce si-ar dori acum e singuratatea, stie ca doar singuratatea ii poate oferi linistea de care are atata nevoie si pe care nu o gaseste alaturi de nici un barbat.

Este atat de confuza, traieste sentimente  contradictorii.
Il iubeste si nu il iubeste, il vrea alaturi o viata si nu il vrea.
El e un om bun si merita mai mult, merita o femeie care sa il iubeasca la fel de mult pe cat iubeste el, o femeie care sa ii poata oferi un intreg nu doar jumatati de masura.
Zilele se scurg una cate una iar pentru ea devine din ce in ce mai greu sa traiasca cu sentimentul vinovatiei, egoismului.
Devine tot mai greu sa ii asculte planurile de viitor care o includ si pe ea, planuri in care ea nu se regaseste, viitor pe care ea nu si-l doreste.
E captiva intr-o lume care nu ii apartine si din care nu gaseste cale de iesire.
In locul usii pe care a intrat ,s-a creat un zid indestructibil, o fortareata.
Desi este nefericita , nu va fi niciodata mai fericita daca il va rani vreodata, el nu merita asta.
Nu el e vinovat pentru sentimentele ei, nu e vina lui ca ea are inima ca un ghetar care pare sa nu se mai topeasca vreodata.
Singurul personaj vinovat din poveste e doar ea, pentru ca ea vede toate astea insa nu face nimic sa schimbe situatia.
Intotdeauna i-a pus pe altii pe primul loc inaintea ei, intotdeauna a ales sa ii vada pe altii fericiti chiar daca asta insemna sa sacrifice fericirea ei si sa se condamne la nefericire.