luni, 22 februarie 2016

Nu vreau vorbe, am invatat ca cea mai profunda durere poate fi provocata de cuvinte.


Nu imi doresc promisiuni, stiu ca dintr-un motiv sau altul, oamenii nu le duc la bun sfarsit intotdeauna.
Nu vreau vorbe, am invatat ca cea mai profunda durere poate fi provocata de cuvinte.
Nu vreau sa fiu inconjurata de perfectiune, perfectiunea ar face ca viata sa fie o rutina, prea monotona, plictisitoare. Pur si simplu nu ar avea cu ce sa te mai surprinda.
Tot ce imi doresc este sa am alaturi oameni onesti, deschisi iar simplitatea cuvintelor sa stea ca dovada a sinceritatii.
Nu vreau sa am alaturi un barbat care sa imi ofere o viata ca in basme, vreau un barbat fara de care sa nu imi pot imagina viata, un barbat care sa imi ofere siguranta, liniste, stabilitate.
Imi doresc un om bun, cu suflet curat si o inima mare care sa ma iubeasca si pe care sa il pot iubi fara teama, un om care sa-mi fie sprijin in momentele grele si motivul fericirii mele.

Am nevoie de un om care sa iubeasca nebunia la fel de mult ca mine, caruia sa nu ii fie teama de necunoscut si suficient de curajos cat sa faca fata neprevazutului.

 Nu vreau o marioneta langa mine, eu am nevoie de un barbat cu capul pe umeri, un barbat care sa stie sa imi stapaneasca pornirile impulsive, un barbat care sa ma corecteze atunci cand gresesc, un barbat care sa imi tina ochii deschisi fara a-mi taia aripile in zborul meu spre indeplinirea viselor, un barbat care sa fie capabil sa mentina echilibrul din relatia noastra, un barbat care sa imi tempereze sufletul rebel si nestavilit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu