Pentru o clipa ma ratacisem in privirea ta, in ochii tai parca se reflecta imaginea mea, in ochii tai oglindea o liniste ce imi strabatea tot corpul si care ma facea sa imi doresc sa raman o vesnicie asa.

Imi aduc aminte cu drag acea zi in care ne-am cunoscut pentru prima data, cand privirile noastre parca se impletisera deja in acea poveste de dragoste care avea sa urmeze.
Imi amintesc si acum ziua in care am pasit in acel restaurant pentru a negocia un post, timida si speriata de necunoscut.
Parca te vad si acum in pragul usii, unde impreuna cu restul colegilor ati format parca un sir indian, curiosi de noua colega care avea sa intre in bransa.
Cu siguranta tu erai curios cum arata viitoarea ta victima.

Erai cel mai inalt dintre toti dar si cel mai frumos. Sau poate ca doar eu vedeam asta.
Intr-o singura privire aruncata parca in graba, nu avea sa imi ofere o imagine completa despre tine, insa in ansamblu imi formasem deja o oarecare impresie.
Parul negru cu bucle rebele, tenul usor masliniu, ochii mari si negri ca doua margele, zambetul, mai ales zambetul acela strengaresc si degajat care parca te indemnau sa savurezi aroma acelor buze senzuale pe care poposea, acele gropite din obraji care se formau atunci cand chipul iti radia sub farmecul zambetelor si care pareau infinite, toate astea nu puteau trece neobservate, nu puteau ramane necunoscute ochilor mei.
Inimile noastre s-au iubit inca din acel moment, de la acel scurt schimb de priviri.

Pentru o clipa ma ratacisem in privirea ta, in ochii tai parca  se reflecta imaginea mea, in ochii tai oglindea o liniste ce imi strabatea tot corpul si care ma facea sa imi doresc sa raman o vesnicie asa.
Prea mult nu a durat acea conexiune dintre noi dar pentru mine parca a fost o eternitate.
Aveam sa revin la realitate trezita de vocea de o duritate stridenta a sefului meu, imi oferise postul.
Eram atat de fericita, gandul meu se indrepta iar catre tine.
Universul a facut primul pas pentru noi, devenisem colegi.
Din acel moment aveam sa ne vedem zilnic. Oare cum va fi?
Erai atat de perfect incat orice incercare a mea de a-ti gasi vreun cusur se transforma intr-un esec.
Erai pur si simplu ireal, gandeam . Nu se poate, macar un defect, il priveam nedumerita.

La scurt timp aveam sa aflu ca exista ceva care m-ar putea face sa te privesc cu alti ochi.
Tu nu mai erai un barbat liber, apartineai deja altei femei, inainte sa apari in viata mea tu ai daruit inima ta altei inimi, o alta se bucura pe deplin de tine.
Chiar si asa, undeva intr-o carte era scrisa povestea noastra, era menita sa se intample.
Undeva, intr-un colt al universului, scenaristul astepta punerea in scena a povestii si astepta ca noi, doi muritori de rand, sa ne jucam rolurile pana la final.
Zilele veneau si treceau una cate una iar eu eram tot mai atrasa de tine iar tu tot mai insistent.

Parca eram fiecare la pol opus, eram ca doi magneti, cu cat refuzam mai mult orice apropiere, cu atat eram mai atrasi unul de altul. Era ca un deja-vu.
Tu genul de barbat care nu se lasa intimidat de primul refuz al unei femei, devenind din ce in ce mai ambitios.
Eu, genul de femeie cu anumite principii de viata, cu reguli morale de la care nu puteam sa ma abat. Refuzul meu categoric si repetat il incitau, stia deja ca nu sunt o femeie ca oricare alta, ca cele cu care poate era obisnuit sa ii pice in plasa din prima.

Devenea imposibil sa ma concentrez la munca sub presiunile lui tot mai acide.
Ma incoltea mereu, parca nu ii mai pasa ca cineva i-ar putea observa atitudinea fata de mine. Intr-o zi ma prinse de mana si imi puse in palma un biletel, era numarul lui de telefon.
Intr-un moment de slabiciune ii devaluisem si numarul meu. Dupa scurt timp avea sa apara imediat si primul mesaj.
 Esti atat de frumoasa, scria. Apoi il vad in prag, asteptand parca un raspuns cu privire la mesaj. Esti de-a dreptul nebun, i-am raspuns cu un zambet usor timid si care parca imi trada fericirea acelui mesaj.
Totul decurgea atat de natural intre noi, parca ne stiam de-o viata iar acel loc de munca nu mai era doar un simplu loc.
 Era complicele iubirii dintre noi, fiecare coltisor din acea incapere pastra secretul fiecarui sarut pe care el mi-l fura, era locul in care ma simteam fericita. Incepeam sa ne dorim mai mult, de aici a luat nastere prima intalnire adevarata, doar noi doi, in afara orelor de program.

Era o dupa-amiaza posomorata, turna cu galeata iar el m-a condus acasa cu masina in pauza dintre ture. Observasem ca a luat-o pe un alt drum decat cel indicat de mine iar eu mi-am dat seama de intentiile lui. A oprit masina si s-a napustit asupra mea sarutandu-ma patimas. Simteam cum ma topesc in bratele lui, buzele lui erau atat de fierbinti si pasionale incat nu reuseam sa ma desprind. Doamne, de unde a aparut omul asta.... ma intrebam in gand. Nu credeam ca un sarut poate fi atat de pasional, ca dupa un asemenea sarut nu iti doresti nimic altceva decat sa ramaneti asa o vesnicie. Nu mai era nevoie ca trupurile noastre sa se contopeasca printr-o noapte pasionala de dragoste.

 Noi deja facusem dragoste dar nu intr-un mod obisnuit ci unul mai aparte, pentru ca noi atunci cand ne sarutam, faceam dragoste de fapt. Doar prin simpla apropiere a buzelor. Era suficient acel sarut ca sa fiu incercata de toate emotiile posibile si imposibile, incat sa ma poarte pe cele mai inalte culmi, incat sa imi doresc ca timpul sa se opreasca in loc atunci si acolo. Era singurul barbat care reusea sa imi transmita toate aceste emotii in acelasi timp. Nici unul dintre noi nu si-a dat seama cand, insa timpul a trecut atat de repede! Era timpul sa ne luam ramas bun. Asteptam cu nerabdare fiecare zi de munca pentru ca stiam ca acolo ma asteapta el, pentru ca stiam ca acolo ii voi simti buzele din nou.
A urmat un lung sir de intalniri, imbratisari si sarutari patimase ascunse de ochii colegilor.
Locul cel mai frecvent al intalnirilor era insa pe o banca intr-un parc.
O banca ce parea abandonata, lipsita de amintiri. De acum devenise o banca plina de amintiri, partasa la nebunia noasra si complicea secretelor noastre.
 Acolo puteam fi noi, acolo nu mai trebuia sa ne ascundem, acolo ne consumam dorinta de a apartine unul altuia, acolo ne complaceam in imbratisari ce durau ore.

 Mainile lui imi alunecau usor pe intreg corpul, senzual, dorindu-si parca sa nu scape vreo particica din mine neexplorata.
Doamne, e o nebunie, da dar macar e o nebunie frumoasa. Oare ce am facut sa merit asemenea barbat... imi trecea prin minte.
 Nu ma puteam lauda cu o lista impresionanta a iubitilor din viata mea, insa am avut cativa altfel incat sa fac diferenta. El nu era ca restul, pur si simplu realizam ca exista o diferenta uriasa si ca niciunul nu ii putea face concurenta.
Era un vulcan plin de pasiune, de dorinta, de senzualitate iar mie mi-a fost sortit sa simt toate astea. Acum pot sa mor, gandeam .
Macar nu as muri fara sa fi simtit macar o data adevaratele emotii ale dragostei.
Tu mi-ai oferit tot ceea ce o femeie viseaza: plimbari sub cerul liber luna luminandu-ne drumul, sarutari in ploaie, imbratisari calduroase in serile friguroase, emotii si fluturi.
Tu esti ceea ce o femeie numeste barbat adevarat, tu esti ceea ce toti barbatii ar trebui sa fie.
Tu esti intr-un cuvant, exceptional.