Inceteaza sa mai fii o creatie a propriei imaginatii, o marioneta a propriului subconstient.

 Traim in secolul falsitatii.

Parca lumea toata e intoarsa cu fundul in sus.
Ne lasam oripilati de realitate, afundandu-ne intr-o lume ireala, imaginara, un vis.

Traim intr-o lume in care totul e fals: purtam unghii false, genele sunt false, parul e fals.

In loc de sani, purtam cu mandrie doua pungi cu silicon, buze injectate.

Ce mai, in locul unui corp perfect natural, rasare falnica opera de arta a unui bisturiu, nemultumiti de ce ne-a daruit mama natura.

Ne ascundem orice urma de frumusete, finete, feminitate sub culorile stridente a tatuajelor.

Sentimentele sunt la fel de false ca relatiile, apoi avem pretentia sa gasim oameni adevarati cand traim intr-o lume de o falsitate totala.

Traim intr-o lume in care suntem judecati dupa ceea ce purtam pe noi, nu in interiorul nostru.

Suntem judecati dupa marimea gentii care ne atarna pe umar, dupa cat de valoroase sunt hainele pe care le imbracam, dupa cat de rara este blana pe care o posedam si de la specie provine.

Ne lasam orbiti de simple nume de pe etichete.

Unele femei au tendinta, din dorinta de a se face cat mai placute ochiului, celor din jur, de a confunda senzualitatea cu vulgaritatea.

Din dorinta de a-si arata feminitatea aleg sa poarte cea mai scurta rochie din garderoba, cea mai decoltata, cea mai stralucitoare, fiind la limita ridicolului si a vulgaritatii.

Suntem judecati atat dupa kilogramele in plus cat si cele in minus.

Promovam anorexia, pe cand un om mai implinit devine respingator.

Suntem doar niste biete suflete ratacite, pierdute in aviditate si manipulate de parerea celor din jurul nostru.

Traim dupa dorintele altora, mai putin dupa ale noastre.