De ce ramane intr-o relatie care e ca o furtuna fara sfarsit pentru sufletul ei?

De ce ramane  intr-o relatie care e ca o furtuna fara sfarsit pentru sufletul ei?
Ce anume te face sa mai stai langa cineva atunci cand devine din ce in ce mai greu?
Sa fie oare iubirea un motiv suficient de puternic?
Sunt inca impreuna desi ea simte ca nu mai exista nici o legatura intre ei iar acea chimie care trebuie sa existe intre doua persoane lipseste cu desavarsire.
Sunt asa de diferiti!
Ea iubeste agitatia, nebunia, distractia, el e adeptul rutinei, a monotoniei si deseori e ca un vulcan  gata sa erupa.
Ea cauta la partener intelegere, liniste, dragoste, simplitate, compatibilitate.Ea isi doreste pe cineva care sa rada alaturi de ea cand e fericita si sa planga impreuna cu ea cand in sufletul ei e potop.

 Uneori e prea mult, simte ca langa el nu va gasi niciodata ceea ce cauta, ceea ce are nevoie.
Langa el nu e ea,nu se regaseste.
E lasa, prefera sa ramana captiva langa el, nu e suficient de curajoasa sa puna punct inca o data,sa incheie un alt capitol din viata ei, sa scrie un alt final.
Nu mai stie ce simte si ce isi doreste,nu stie daca ar fi mai fericita fara el in viata ei.
Ii este teama ca asta o va tulbura si mai mult.
Tot ce si-ar dori acum e singuratatea, stie ca doar singuratatea ii poate oferi linistea de care are atata nevoie si pe care nu o gaseste alaturi de nici un barbat.

Este atat de confuza, traieste sentimente  contradictorii.
Il iubeste si nu il iubeste, il vrea alaturi o viata si nu il vrea.
El e un om bun si merita mai mult, merita o femeie care sa il iubeasca la fel de mult pe cat iubeste el, o femeie care sa ii poata oferi un intreg nu doar jumatati de masura.
Zilele se scurg una cate una iar pentru ea devine din ce in ce mai greu sa traiasca cu sentimentul vinovatiei, egoismului.
Devine tot mai greu sa ii asculte planurile de viitor care o includ si pe ea, planuri in care ea nu se regaseste, viitor pe care ea nu si-l doreste.
E captiva intr-o lume care nu ii apartine si din care nu gaseste cale de iesire.
In locul usii pe care a intrat ,s-a creat un zid indestructibil, o fortareata.
Desi este nefericita , nu va fi niciodata mai fericita daca il va rani vreodata, el nu merita asta.
Nu el e vinovat pentru sentimentele ei, nu e vina lui ca ea are inima ca un ghetar care pare sa nu se mai topeasca vreodata.
Singurul personaj vinovat din poveste e doar ea, pentru ca ea vede toate astea insa nu face nimic sa schimbe situatia.
Intotdeauna i-a pus pe altii pe primul loc inaintea ei, intotdeauna a ales sa ii vada pe altii fericiti chiar daca asta insemna sa sacrifice fericirea ei si sa se condamne la nefericire.