O amintire care nici macar nu mai doare .
Te iubeam nebuneste insa egoismul si orgoliul tau prostesc nu te lasau sa vezi asta .
Te iubeam ,desi stiam ca e o iubire bolnavicioasa ,o iubire care avea sa imi rupa sufletul in mii de bucati .
Te-as fi iubit o viata intreaga ,insa tu nu ai stiut sa imi arati pretuire ,iubire ,liniste .
Mi-ai oferit doar nesiguranta ,gelozie ,neincredere.
Ai incercat sa ma tii inchisa ca pe o prizoniera , nu m-ai ajutat sa cresc .
De fiecare data cand am incercat sa zbor ,tu imi taiai aripile desi,tu trebuia sa imi oferi sprijinul tau.
Ma faceai mereu sa ma simt nesigura de puterile mele.
Nu mi-ai dat nici o sansa sa iti arat ca pot .
Mi-ai oferit minciuni ,m-ai tradat ,m-ai inselat .
Insa ce nu stiai tu era ca ,datorita comportamentului tau aveai sa ma pierzi ,pentru totdeauna.
De multe ori am pus virgula pentru ca imi era teama sa pun punct.
Imi era teama de un nou inceput ,sa o iau de la capat,intr-o lume fara tine .
Imi era teama de privirile pline de critici ale oamenilor ,de oameni rai care isi permit luxul de a critica fara sa cunoasca .
Insa, intr-o zi tu m-ai ajutat sa imi infrunt orice frica si sa pun punct, definitiv.
In ziua in care am ales sa te parasesc mi-ai luat ce aveam mai de pret.
Ai oprit la tine toate sentimentele, ca si cum eu nu as mai avea nevoie de ele.
Mi-ai luat capacitatea de a mai iubi vreodata.
Mi-ai lasat doar teama ca, indiferent cine va fi in locul tau, imi va face acelasi rau ca si tine.
Mi-ai lasat neputinta de a mai accepta pe cineva in viata mea.
M-ai lasat incapabila de a mai visa la un viitor.
Acum sufletul meu e inconjurat doar de intuneric si demoni ai fricii
Eu ca tine nu mai caut ,tu ca mine nu mai gasesti .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu