Mi-am privit neputincioasa visele cum se sparg de asfalt ca in cele din urma sa culeg si cel mai marunt ciob pentru a le reconstrui.

Am cazut dar m-am ridicat, am sperat, de multe ori in zadar, am daruit ani din viata mea unor oameni doar pentru ca am considerat ca acolo mi-era locul dar inima m-a contrazis.

Mi-am privit neputincioasa visele cum se sparg de asfalt ca in cele din urma sa culeg si cel mai marunt ciob pentru a le reconstrui, am iubit oameni nepotriviti, am fost dur lovita de persoane dragi pentru care la un moment dat le-as fi daruit viata mea.

Am indurat umilinte doar pentru ca nu ma puteam ridica la "nivelul" anumitor persoane, am fost privita cu invidie si tratata cu rautate.

Am luptat intotdeauna pentru mai mult si nu m-am multumit cu putinul pe care il aveam doar pentru ca unii oameni nu credeau in mine si in fortele mele, am cautat intotdeauna sa le demonstrez ca au gresit in privinta mea.

Am pierdut sperante, am pierdut oameni, pe unii i-am inlaturat eu din viata mea in momentul in care am realizat ca sunt toxici pentru mine, am pierdut timp pretios si ani frumosi din viata, am pierdut iubirea, dar niciodata nu mi-am pierdut curajul de a merge mai departe in ciuda oricarei greutati, nu mi-am pierdut puterea de a ma ridica chiar si dupa cea mai puternica furtuna si nici dorinta de a inainta in viata mereu cu fruntea sus.

Din fiecare intamplare am tras invataturi iar fiecare pierdere si fiecare esec din viata mea le privesc ca pe o lectie de viata.

Unele mai dureroase, altele mai intelepte, dar fiecare fiind folositoare in viitor, pe parcursul intregii vieti. Pentru ca nici unul din noi nu s-a nascut invatat, nici unul nu am mai trait o viata anterioara care sa ne fi invatat cum sa nu gresim in viata aceasta.

Greseala e cel mai intelept "invatator".

Tot ea ne arata atunci cand uitam, ca suntem umani si e uman sa gresi la fel cum e uman sa accepti ca ai gresit, sa cauti sa indrepti o greseala si sa ai grija ca in viitor sa nu se repete.

Asta doar daca ai invatat ceva din greseala ta, daca nu, vei continua sa gresesti iar si iar in acelasi mod, provocand multa suferinta propriei persoane dar si oamenilor implicati in "greseala" ta.

Casa bunicii e locul care mi-a facut copilaria mai frumoasa si vizitele atat de scurte pentru ca era singurul loc unde timpul parca zbura.

Bunica.... singurul om de pe pamant care se gandeste la toti, mai putin la ea.
Bunica.... singurul om care intelege pe toata lumea dar pe care nimeni nu o intelege.
Bunica este persoana care a avut si are mereu o vorba buna care sa imi aline inima, ea este persoana careie ii tresare de fiecare data inima in piept cand o sun, cand imi aude glasul.
Bunica.... bunica inseamna mama, mama copiilor ei, mama nepotilor si a stranepotilor.
Bunica este mama tuturor.

Bunica si-a sacrificat cei mai frumosi ani din viata ei pentru a-si creste copii ca mai apoi sa creasca nepoti, rand pe rand. Ea este persoana care nu asteapta daruri, ea se multumeste cu putin, fericirea ei este sa isi vada copii sanatosi, bucuria ei cea mai mare, cea mai simpla este atunci cand nepotii ii sunt in pragul casei.

Bunica este persoana care imparte bucatele din inima ei, farame din sufletul ei si cate un gand bun fiecarei persoane dragi din viata ei.
Bunica...singurul om care imi cunoaste zbuciumul ce se ascunde in spatele unui zambet, care imi asculta orice necaz fara a judeca si persoana in fata careia imi pot dezgoli sufletul de orice temere, de orice frustrare.
Bunica... omul care isi aminteste de fiecare, dar de care putini isi amintesc.
Bunica... persoana care imi alunga orice neliniste ascultandu-i glasul dulce rostindu-mi numele.
Bunica e persoana in fata careia cuvintele isi pierd valoarea atunci cand te priveste cu ochii umezi si isi deschide larg bratele ca tu sa te poti cuibari acolo unde rautatea lumii si grijile nu te pot ajunge, mangaindu-ti fruntea cu dragoste.

Bunica... persoana care intelege lucruri pe care parintii nu reusesc sa le inteleaga si persoana pentru care nu imi va ajunge o viata sa ii multumesc, persoana in fata careia imi pierd cuvintele de fiecare data.
Bunica e omul pentru care as da ani din viata mea si sanatate din sanatatea mea doar ca sa o vad sanatoasa si fericita.
Bunica... omul de care nimeni nu isi aminteste pana in momentul in care nu mai e, omul caruia nu i se simte prezenta.

Casa bunicii e locul care mi-a facut copilaria mai frumoasa si vizitele atat de scurte pentru ca era singurul loc unde timpul parca zbura.
Uitam sa aratam iubire si pretuire batranilor nostri dar atunci cand nu mai sunt, imploram timpul sa se intoarca pentru a le arata dragostea noastra.

Imi amintesc cu drag leaganul din curtea bunicii care scartaia sub greutatea mea, mi-e dor de ciorba cu taietei inacrita cu bors a bunicii, pe care o prepera cu drag de fiecare data cand o vizitam, imi revin in minte imagini ale clipelor petrecute alaturi de ea, care pentru o clipa ma fac sa ma simt iar copil, ma fac nostalgica.
Mi-e dor de pepenii zemosi si gustosi cultivati de manutele imbatranite si muncite ale bunicii.
Bunica... motivul pentru care  m-as intoarce oricand, cu mare drag in copilaria mea de as avea putere.
Nu exista pe lume gest prin care sa ne putem rasplati bunicii pentru toata grija si dragostea lor decat acela de a le oferi o batranete linistita si frumoasa.... o batranete mai usoara, in armonie si dragoste.

Dragostea apare atunci cand admiti ca toate relatiile tale au fost o fuga continua de singuratate dar in fata careia ai pierdut de fiecare data.

Cand dragostea apare in viata ta, nu-i da cu piciorul, nu renunta la ea pentru nimeni si nimic pentru ca a doua sansa s-ar putea sa nu ti se mai ofere. 

Cand fericirea iti bate la usa, deschide-i fara ezitare, nu te gandi la ceea ce te impiedica sa o faci, cine te iubeste, intelege ca si tu ai dreptul la fericire, ca meriti sa fii fericita si ca ai nevoie de fericire si iubire in viata ta.

 

Oamenii cauta dragostea o viata intreaga, o cauta neincetat, iar cand au obosit sa mai caute, sa mentina speranta vie, atunci dragostea apare.

Dragostea apare atunci cand incetezi sa mai alergi dupa ea, atunci cand incetezi sa te minti pe tine dar si pe restul, atunci cand incetezi sa te joci cu sentimentele oamenilor nevinovati, atunci cand ai curajul sa recunosti ca fiecare relatie de pana acum a fost doar un refugiu pentru sufletul tau singuratic si zbuciumat.

 

Dragostea apare atunci cand admiti ca toate relatiile tale au fost o fuga continua de singuratate dar in fata careia ai pierdut de fiecare data, pentru ca asa ai ajuns sa experimentezi cel mai urat tip de singuratate, "cea in doi".

Dragostea apare atunci cand ai curaj sa iti asumi singuratatea si stii de ce? Pentru ca atunci toata concentrarea ta se revarsa doar asupra propriei persoane, pentru ca atunci ai suficient timp la dispozitie sa reflectezi asupra dorintelor si asupra nevoilor tale, pentru ca atunci o poti astepta in liniste, pentru ca daca se va intampla sa apara tu nu vei avea obligatii fata de nimeni, vei fi libera sa o primesti cu bratele deschise fara sa te tulbure gandul ca ai putea rani o alta persoana.

 

Cand vine vorba de dragoste nu exista "prea tarziu" sau "timpul meu a trecut".

Dragostea nu tine cont de varsta, de frumusete, de bogatii sau de oamenii din jur.

Dragostea nu ar tebui sacrificata de dragul unor oameni care ne acuza ca iubim, care ne fac sa ne simtim vinovati pentru fiecare esec din viata lor si care nu reusesc sa vada mai departe de egoismul lor, crezand ca e un act de egoism sa iti traiesti iubirea in timp ce ei agonizeaza in nefericire, nefericire de care doar ei se fac responsabili prin faptul ca nu lupta pentru a le fi mai bine, astfel incat prefera sa inoate in invidie si rautate.

 

Atunci cand apare un om in viata ta si simti ca el este sufletul tau pereche, cand simti ca va completati reciproc, ca aveti aceiasi viziune asupra vietii, aceleasi dorinte, aceleasi scopuri, tine de el, tine cu dintii daca e nevoie si lupta, lupta pentru ca putine sunt cuplurile care sunt incercati de sentimente comune, reciproce.

Daca barbatul de langa tine a reusit sa iti provoace dependenta, daca simti ca ti se scurge prin vene doar gandindu-te la el, daca simti ca ti se taie respiratia cand ii auzi numele, atunci e clar, e dragoste.

 

Daca barbatul de langa tine nu se rusineaza sa iti declare dragostea in public, daca nu se sfieste sa te ia de mana si sa arate altor "pretendente" ca inima lui are deja o stapana, daca te cauta in fiecare dimineata, daca esti motivul surasului lui din zorii zilei, atunci cu siguranta este omul tau si motivul pentru care nici o relatie nu a mers. 

Abia cand ti-ai gasit sufletul pereche, jumatatea ta de inima lipsa, abia atunci te poti declara un om cu adevarat realizat.

Dragostea e cel mai frumos sentiment, nu ar trebui sa fie umbrit de rautate, de egoism, de interese marsave.

Nu vreau vorbe, am invatat ca cea mai profunda durere poate fi provocata de cuvinte.

Nu imi doresc promisiuni, stiu ca dintr-un motiv sau altul, oamenii nu le duc la bun sfarsit intotdeauna.

Nu vreau vorbe, am invatat ca cea mai profunda durere poate fi provocata de cuvinte.

Nu vreau sa fiu inconjurata de perfectiune, perfectiunea ar face ca viata sa fie o rutina, prea monotona, plictisitoare. Pur si simplu nu ar avea cu ce sa te mai surprinda.

Tot ce imi doresc este sa am alaturi oameni onesti, deschisi iar simplitatea cuvintelor sa stea ca dovada a sinceritatii.

Nu vreau sa am alaturi un barbat care sa imi ofere o viata ca in basme, vreau un barbat fara de care sa nu imi pot imagina viata, un barbat care sa imi ofere siguranta, liniste, stabilitate.

Imi doresc un om bun, cu suflet curat si o inima mare care sa ma iubeasca si pe care sa il pot iubi fara teama, un om care sa-mi fie sprijin in momentele grele si motivul fericirii mele.

Am nevoie de un om care sa iubeasca nebunia la fel de mult ca mine, caruia sa nu ii fie teama de necunoscut si suficient de curajos cat sa faca fata neprevazutului.

 Nu vreau o marioneta langa mine, eu am nevoie de un barbat cu capul pe umeri, un barbat care sa stie sa imi stapaneasca pornirile impulsive, un barbat care sa ma corecteze atunci cand gresesc, un barbat care sa imi tina ochii deschisi fara a-mi taia aripile in zborul meu spre indeplinirea viselor, un barbat care sa fie capabil sa mentina echilibrul din relatia noastra, un barbat care sa imi tempereze sufletul rebel si nestavilit.

Dragul meu, cauta o femeie ca aceea despre care ti-am vorbit si atunci sa vii sa imi spui daca esti cu adevarat fericit sau daca celelante ti-au oferit mai multa fericire.

Draga domn, tu care te consideri un mascul feroce, un barbat irezistibil, tu care crezi ca ai orice femeie la picioare, ma intreb: oare tot acest respect de sine nu te lasa sa vezi mai departe de atat? Pentru ca eu una nu gasesc nimic atractiv la tine, nimic in afara de un fizic placut ceea ce nu prea ma da pe spate, nu daca nu ti-e si sufletul la fel de placut.
Vino si vorbeste-mi despre sufletul tau, nu despre cat de macho esti sau despre cuceririle tale, nu imi vorbi despre ce te pricepi sa faci cu trupul unei femei in asternuturi ci despre cat de capabil esti sa iubesti sufletul unei femei inaintea trupului. Poate atunci vei obtine ceva interes din partea mea. Sau ce?

Este cumva imoral pentru un barbat cu principiile tale, ti se pare jignitor fata de valorile tale?
Draga domn, tu care te consideri un cuceritor innascut, vrei sa-mi spui mie ca nu te-ai plictisit de femei care iti cad cu usurinta in brate, de femei care ti se arunca in pat de la prima intalnire doar pentru ca le-ai scos intr-un local de fite, considerand ca asta e singura metoda sa te rasplateasca pentru efortul financiar?
Vrei sa imi spui ca toate astea te tin pe tine la suprafata si ca nu tanjesti dupa o femeie adevarata?
O femeie cu care sa poti evolua treptat, o femeie care iese cu tine la intalniri zile, saptamani inainte sa ti se daruiasca dar nu inainte de a fi sigura ca meriti sa te bucuri de trupul ei, nu inainte de a fi sigura ca ii iubesti sufletul.
O femeie care sa te introduca in arta iubirii in asa fel incat sa nu mai poti trai altfel, o femeie cu care sa razi, sa plangi, o femeie care sa scoata la suprafata barbatul sensibil din tine si care sa te faca sa fii tu insuti, o femeie care sa isi doreasca sa te cunoasca in profunzime, altfel decat ceea ce lasi tu sa se vada la suprafata.

Poate ca ai avut femei atat de multe incat nu le mai stii sirul dar cu siguranta nu ai avut nici macar o singura data parte de o femeie adevarata, au fost femei de o noapte, femei ce cautau doar distractie si un barbat cu buzunarul gros, erau femei pe care practic le plateai pentru ca stii bine ca fara sa cheltui bani pentru ele, nu ai fi putut sa le ai, te-ar fi lasat balta si ar fi cautat o alta prada, pentru ca tot ce vor de la barbati este rasfat financiar.

Dragul meu, cauta o femeie ca aceea despre care ti-am vorbit si atunci sa vii sa imi spui daca esti cu adevarat fericit sau daca celelante ti-au oferit mai multa fericire.
Cauta acea femeie care sa te faca sa iti infranezi pornirile animalice atunci cand ti-e in preajma, sa te faca sa iti fie teama si de faptul ca atingerea ta ar putea-o rani, o femeie fragila pe care sa iti doresti sa o ai alaturi o vesnicie, sa o atingi, sa o saruti.
O femeie care inainte de a-ti permite sa ii dezgolesti trupul, sa permiti sufletelor voastre sa se contopeasca intr-unul singur.

Cauta aceasta femeie, cucereste-o, schimba-te pentru ea si fa absolut tot ceea ce este necesar ca sa o pastrezi in viata ta, abia atunci vei simti iubirea cu adevarat, abia atunci viata ta va capata sens. Pentru ca sunt sigura ca pana si un barbat de rangul tau se plictiseste la un moment dat sa aiba orice femeie cu usurinta, fara sa lupte pentru ele, fara limite care sa il ambitioneze.
Sunt sigura ca pana si un leu ar putea fi imblanzit atunci cand intervine iubirea. Mai stiu si ca, odata ce vei cunoaste dragostea iti vei dori sa o traiesti pentru totdeauna.

Nu cauta sa o surprinzi cu cadouri scumpe si cine luate in restaurante de lux, pentru o femeie care iubeste luxul va fi un vis implinit, un alt scop atins,dar nu si pentru femeile adevarate,nu pentru acele femei simple pe care le multumesti cu o simpla floare impreuna cu toata dragostea ta.

Dragostea este un sentiment pur, nobil care nu poate sa salasluiasca in inima unui om rau.
Dragostea este simpla, perfecta atunci cand ea exista cu adevarat si de cele mai multe ori este demonstrata de lucruri banale.
Dragostea se demonstreaza in fiecare zi, nu ar trebui sa existe o anumita zi in calendar, ea ar trebui sarbatorita in fiecare clipa.

Mi se pare un lucru absurd sa astepti sa vina valentine's day pentru a-ti arata iubirea, pentru a darui femeii iubite o floare sau pentru  a o surprinde cu o cina romantica.
Arata-i in fiecare clipa ca o iubesti si ca o pretuiesti, o femeie apreciaza mult mai mult un moment in care sa o surprinzi cu o seara perfecta petrecuta in doi, cu o baie in multa spuma si petale de trandafiri, un pahar de vin alaturi si cateva lumanarele parfumate care sa intregeasca atmosfera.

Si ce poate fi mai placut ca in timp ce va relaxati sa vorbiti despre voi, despre planuri de viitor, despre cat de mult va iubiti, despre viitorii vostri copii?
Nu cauta sa o surprinzi cu cadouri scumpe si cine luate in restaurante de lux, pentru o femeie  care iubeste luxul va fi un vis implinit, un alt scop atins, dar nu si pentru femeile adevarate, nu pentru acele femei simple pe care le multumesti cu o simpla floare impreuna cu toata dragostea ta, asta va fi un adevarat lux pentru ele pentru ca ele stiu ca bani le poate oferi orice barbat sau ii pot obtine si singure, prin forte proprii, sentimentele insa, nu oricine este capabil sa le daruiasca, nu orice barbat e capabil sa daruiasca inima sa unei femei pentru o eternitate.

Sunt domni care considera sentimentele o slabiciune, nedemn pentru un barbat adevarat si de asta nu isi vor exterioriza niciodata iubirea fata de o femeie prin gesturi tandre si cadouri simple.
Acesti domni aleg calea cea mai usoara,considerand ca daca isi vor etala banii, vor avea alaturi o femeie adevarata, crezand ca isi vor impaca iubita cu o bijuterie scumpa cand tot ce isi doreste ea este sa se simta iubita, nu folosita si nu tratata ca o prostituata pe care dupa fiecare intalnire ii oferi lucruri materiale, cand singurul lucru dupa care tanjeste este iubirea.

Stii ca esti cel mai bogat om de pe pamant nu atunci cand ai o cheie de la cea mai scumpa vila sau de la o masina ultimul racnet ci atunci cand ai cheia de la inima persoanei pe care o iubesti,cand ai alaturi de tine un om care sa isi doreasca sa iti daruiasca toata tineretea, care sa isi doareasca sa adoarma in fiecare seara alaturi de tine si sa se trezeasca in fiecare dimineata doar pentru a-ti oferi inca o zi de dragoste, inca o imbratisare, un sarut, sa imparta cu tine fiecare clipa de bucurie dar si de tristete, sa vrea sa imbatraneasca alaturi de tine si sa impartiti bune si rele pana la sfarsitul vietii, sa iti daruiasca o multime de copii  care sa aiba gura ta si ochii ei, sa va bucurati de nepoti ca la final sa inchideti ochii cu sufletul impacat si cu gandul ca viata voastra a fost un dar minunat de la Dumnezeu, ca desi nu intotdeauna a fost usor si poate ati avut lipsuri dar nu va lipsit ce era mai de pret, IUBIREA.

Multe reprezentante a sexului frumos se vor doamne, putine insa stiu sa fie macar femei.

Multe reprezentante a sexului frumos se vor doamne, putine insa stiu sa fie macar femei.
Nu poti sa iei o femeie cu atitudine de barbat badaran si sa ii oferi statutul de mare doamna.
Probabil s-a intamplat macar odata sa cunosti o femeie de o finete extraordinara, de o frumusete rapitoare care parea sa intruneasca toate calitatile unei doamne.
De altfel o femeie frumoasa nici nu s-ar putea numi altfel decat o lady.
Gresit, frumusetea nu este neaparat un atu al doamnelor.

O doamna adevarata o poti recunoaste de la o posta: este acea femeie care niciodata nu exagereaza cu machiajul si il foloseste cu bun simt, cat sa ii puna trasaturile in valoare, e acea femeie al carei parfum e unul subtil dar de efect si nu unul care sa-i faca pe oameni sa lesine in urma ei.

O doamna nu are nevoie de tinute elegante si nici tocuri mai inalte decat picioarele ei pentru a se face remarcata, ea este constienta ca tot ceea ce are nevoie si o pune in valoare este caracterul ei, ca o atitudine corecta o poate evidentia chiar si atunci cand poarta o tinuta sport.
O doamna nu va cauta sa iasa in evidenta, tocmai asta le va capta atentia celor din jur, vorbeste cu blandete dar niciodata mai mult decat e cazul si paseste cu naturalete.

O doamna veritabila nu vorbeste urat, nu injura si nu barfeste doar pentru a atrage privirile oamenilor sau pentru a fi populara in grupul sau de prieteni. Astfel de atitudine nu va face altceva decat sa atraga oameni invidiosi si rauvoitori.
Tot ce va reusi o astfel de persoana este sa atraga atentia asupra sa intr-un mod pe care cu siguranta nu isi doreste, sa tina lumea la distanta pentru ca nimeni nu vrea sa aiba de-a face cu o mahalagioaica care nu face altceva decat sa-i judece pe restul.

O doamna nu isi va alege niciodata prietenii dupa situatia financiara, ea va cauta intotdeauna oameni cu sufletul curat, oameni cu un caracter frumos, oameni cu care sa aiba ceva in comun si cu care sa se poata mandri ca ii are de prieteni, oameni care sa o faca sa zambeasca dintr-o banalitate.

Viata noastra e numai a noastra, nimeni nu are dreptul sa ne dicteze cum sa o traim sau sa ne judece actiunile. Iar daca unii oameni isi permit nesimtirea de a te judeca, lasa-i sa o faca, ignora-i.Tu stii cel mai bine ce fel de persoana esti si daca cineva, vreodata e indreptatit sa iti judece greseslile si deciziile, aceea esti doar tu, nimeni altcineva.

Draga mea, nu mai privi singuratatea ca pe un handicap. Esti singura, ei bine, si ce daca!?

Pe langa alte femei care au iubiti, soti sau amanti, tu ai o multime de avantaje.

Gandeste-te la cat timp liber ai numai si numai pentru tine. Sau ce? Ai fi mai incantata ca dupa o zi obositoare de munca sa mergi acasa si sa o iei de la capat? 

 

Gandeste-te ca nu trebuie sa explici nimanui de ce vrei sa faci un anumit lucru, nu trebuie sa iti justifici in fata nimanui faptele.

Mai vrei? :) Pentru ca mai sunt o gramada de avantaje, lista poate continua la nesfarsit.

Imagineaza-ti cum ar fi ca atunci cand dispui de putin liber sa poti sa il folosesti doar in favoarea ta in loc sa il petreci dupa placul iubitului.

Ca atunci cand nu ai chef de nimic sa te trantesti in canapea, sa comanzi o portie zdravana de mancare nesanatoasa ca doar nu iti tine nimeni evidenta caloriilor inghitite si sa vizionezi un film prost, un film pe care in mod normal nu l-ai viziona nici moarta dar acum o faci pentru ca ai exact starea de spirit necesara pentru acel film.

 

Si ce poate fi mai placut sa poti iesi cu prietenii fix la ce ora iti pofteste inima fara ca nimeni sa iti interzica sau sa se mustaceasca, sa ai o zi in care sa poti rataci linistita printre gandurile tale?

Iti spun eu, absolut nimic nu se compara cu toate astea.

Crezi ca viata ta depinde de un barbat sau ca nu e la fel de frumoasa fara unul alaturi?

E chiar mai frumoasa decat ai crede, trebuie doar sa ai curajul sa o traiesti, sa nu te infranezi de la ceea ce te face fericita doar pentru ca apoi s-ar putea sa ai mustrari de coonstinta.

Niciodata sa nu regreti sau sa te simti vinovata pentru ca ai tanjit dupa un moment de fericire si ca ai luptat sa il obtii.

 

Viata e mult prea scurta ca sa o traim in regrete.

Viata noastra e numai a noastra, nimeni nu are dreptul sa ne dicteze cum sa o traim sau sa ne judece actiunile. Iar daca unii oameni isi permit nesimtirea de a te judeca, lasa-i sa o faca, ignora-i.

Tu stii cel mai bine ce fel de persoana esti si daca cineva, vreodata e indreptatit sa iti judece greseslile si deciziile, aceea esti doar tu, nimeni altcineva.

In ce priveste situatia amoroasa, draga mea, ofera-ti toata rabdarea din lume si asteapta-ti omul tau, cu siguranta il vei intalni candva.

Probabil ca intr-un colt de lume, un alt suflet se simte la fel de incomplet si de neimplinit ca tine fiindca o parte lipseste.

Nu cauta sa te refugiezi in brate nepotrivite pentru ca iti va aduce numai nefericire si neliniste.

Nu cauta sa te impotrivesti destinului cautand iubire unde nu ti-e dat sa gasesti.

Pana atunci, ofera-i vietii viata, pretuieste cea mai de pret bijuterie, singuratatea, pentru ca atunci cand o vei pierde, o vei regreta, vei tanji dupa ea. 

Bucura-te de fiecare clipa petrecuta cu tine, sunt unice.

 

A fost atat de greu sa ma desprind de singurul barbat care m-a invatat cum se simte iubirea adevarata. Era timpul sa iti ofer o ultima inbratisare si cu ochii inlacrimati sa imi intorc spatele catre tine in timp ce tu iti indreptai pasii intr-o alta directie.

Iti mai aduci aminte? Imi spuneai de fiecare data sa nu ma indragostesc de tine dar ai uitat sa ii spui si inimii mele.
Pentru tine era atat de usor!
Pentru o clipa imi doream sa imi smulg inima din piept si sa o pun in locul inimii tale ca sa intelegi ce simte ea, mi-as fi dorit sa facem schimb de inimi, doar asa as fi reusit sa vad in inima ta.
A fost ultima zi petrecuta impreuna, ultimele clipe de iubire, de fericire dar si inceputul tristetii mele, a singuratatii inainte de a ne spune adio pentru totdeauna.

A fost atat de greu sa ma desprind de singurul barbat care intr-o singura luna mi-a oferit ce nu as fi putut primi intr-o viata, de singurul barbat care m-a invatat cum se simte iubirea adevarata.
Dar de acum gata, acel moment nefast a sosit,era timpul sa iti ofer o ultima inbratisare si cu ochii inlacrimati sa imi intorc spatele catre tine in timp ce tu iti indreptai pasii intr-o alta directie,

parasindu-ma, era timpul sa imi continui viata fara tine, fara ca tu sa ma inveti cum sa o fac.

Imi doream sa raman o amintire placuta pentru tine, nu am vrut sa vezi durerea de pe chipul meu, imi doream sa iti amintesti de acea fata cu zambetul timid, de acea fata care se inrosea de fiecare data cand privirile vi se intalneau, de acea fata care iti privea fascinata buzele in timp ce ii vorbeai in soapta. Nu as fi vrut vreodata sa ma privesti ca pe o femeie plangacioasa si slaba ci ca pe una puternica.

 Era atat de greu sa ma intorc in locul a carei fiecare coltisor imi amintea de tine, de noi, unde fiecare melodie parca spunea povestea noastra.
In unele zile sfarseam plimbandu-ma melancolica prin locurile care imi aminteau de noi, imi era dor de buzele tale, de mainile tale, imi era dor sa simt cum intreg trupul tau ma imbratiseaza ca si cum ar fi ultima data.
Pentru mine fiecare data cand eram langa tine era "ultima data"fiindca nu stiam cand se va sfarsi totul.

Acum mi-au ramas doar amintirile si acele locuri in care ne iubeam si ele parca triste.
Acum urasc fiecare loc care imi aduce aminte de tine, le urasc fiindca sunt prea pustii, prea incarcate de amintiri ce imi sfasie inima. Zilele treceau atat de greu incat ma intrebam cum e posibil ca altadata au trecut in zbor? Parca timpul se oprise in loc, minutele mi se pareau ore, zilele parca erau saptamani iar la radio se auzea in fiecare zi aceiasi piesa, piesa care imi amintea de tine, de noi, piesa care nu ma lasa sa te uit.

Mi-ai spus adio dar nu inainte de a rosti o ultima dorinta, aceea de a-mi gasi un barbat bun, care sa ma iubeasca si sa ma pretuiasca.  Dorinta ta s-a implinit doar ca eu nu il pot iubi la fel ca pe tine, cu el nu traiesc dragostea la fel de intens cum o faceam cu tine, dar macar ma iubeste.
Nimeni nu imi poate oferi ceea ce tu ai luat cu tine in momentul in care ai plecat. Ai plecat cu inima mea, tu te faci vinovat de toate starile mele.

Nu mai poate risca sa o ia de fiecare data de la capat, timpul ii este dusman.

A fost tradata de oameni in care isi puse toata increderea iar acum cuvantul "incredere" nu mai are semnificatie si nici valoare pentru ea.
Acum priveste "increderea" ca pe o sansa oferita oamenilor de a-ti face rau, de a te distruge, gandindu-te ca nu o vor face, cel putin nu oamenii care te iubesc. Si ghici ce? Chiar aceia sunt oamenii care te vor trada.
A invatat ca nu mai trebuie sa aiba incredere in nimeni, sa traiasca cu teama de oameni si de intentiile lor.

A fost parasita de mult timp de acest sentiment iar acum nu poate oferi incredere nici acelor oameni care sunt dispusi sa faca absolut orice doreste ea pentru a se bucura de increderea ei.
Este constienta ca probabil multi nu vor reusi sa inteleaga motivele din spatele temerilor ei si ca in cel mai rau caz vor alege sa o paraseasca dar mai stie si ca oamenii care o iubesc vor intelege totul fara a fi nevoie de explicatii si nu se vor indoi de alegerile ei, insa cei care nu vor reusi sa inteleaga, sunt liberi sa plece. Asta ar insemna ca altele au fost motivele pentru care au fost langa ea si nu ca o iubeau.

Insa ea nu mai poate risca, timpul nu sta in loc, anii trec in graba peste trupul ei iar acum nu mai e fata aceea naiva si credula de altadata. Nu mai poate risca sa o ia de fiecare data de la capat, timpul ii este dusman.
Stie ca nimeni nu o va ajuta sa se ridice cand va fi la pamant, de aceea trebuie sa evite cu orice pret sa cada vreodata.
Pentru ea a fost de ajuns o unica experienta ca sa devina mai echilibrata in tot ce face, mai matura in ciuda varstei, mai reticenta cand vine vorba de a acorda sanse oamenilor si de a intelege ca viata ei este in propriile maini si ca totul depinde numai de ea.

A fost nevoita sa infrunte durerea de a se ridica de una singura, adunandu-si de pe jos toate visele si toate sperantele naruite si sa lupte pentru ele, pentru ea, avand certitudinea ca nu va fi o lupta usoara, ca va fi un drum lung si anevoios.
Dar gata, cat mai avea sa isi planga durerea intre acei patru pereti ai camerei sale? Nu, ea nu e asa.
Ea este o femeie puternica, s-a nascut puternica.
A invatat sa fie ea tot ceea ce sufletul ei avea nevoie, sa isi cuprinda trupul intre brate de fiecare data cand simtea nevoia de a fi imbratisata, mainile ei sa ii stearga lacrimile de pe obraz atunci cand nu are cine sa o faca, perna sa fie umarul pe care isi plange durerea si neputinta si tot ea reusea sa isi ridice singura moralul, sfatuindu-se in linistea gandurilor.

Povestea noastra e un inceput si un sfarsit in fiecare zi.

Mi-e atat de teama sa iti dau drumul dar mi-e si mai teama sa raman langa tine.
Mi-e teama ca nu as sti cum sa traiesc in lipsa ta, totodata nu stiu cum sa o fac nici in prezenta ta.
Credeam ca totul va fi diferit cu tine si asa si este, tu reusesti sa imi creezi stari de confuzie ca nimeni altcineva.
Tu esti binele dar si raul in acelasi timp, esti ca un val in mijlocul marii, agitat la inceput si tot mai linistit pe masura ce inainteaza spre tarm.
Uneori esti ca mierea, alteori acru ca o lamaie.
Sunt nevoita sa ma adaptez la un stil de viata care nu ma caracterizeaza si care ma ucide incet in interior.

Deschid ochii in fiecare dimineata doar pentru a-mi lua doza zilnica de tortura.
Credeam ca este suficient sa te iubesc ca sa fiu fericita cu tine, oriunde m-as afla, dar nu, nici macar iubirea nu ma mai bucura.
Incerc sa caut macar un singur motiv pentru a ramane impreuna, printre miile de motive pentru care nu as face-o iar partea trista e ca nu reusesc sa gasesc, e dureros sa realizez cate motive am de fapt sa te las sa pleci. Si totusi ma contrazic mereu gandindu-ma ca motivele mele nu sunt niste motive pentru care sa scot un om din viata mea, un om care ma iubeste.
Nici macar nu stiu daca ceea ce simt eu pentru tine e acea iubire care trebuie sa fie sau e doar faptul ca langa tine ma simt in siguranta, ca ma protejezi cum nu a facut-o nimeni niciodata, ca ma iubesti.

Poate ca va sosi o zi cand totul se va sfarsi, insa pana atunci invata-ma sa trec peste, invata-ma sa nu ma doara, invata-ma sa te uit.
 Poate intr-o zi cu sau fara voia noastra povestea noastra va ajunge la final, dar te rog, ajuta-ma sa construiesc un final frumos pentru noi. Un final care sa nu lase in urma resentimente si regrete, ura sau dorinte de razbunare, intrebari fara raspuns sau impresii gresite.
Pana atunci fa ce stii tu sa faci cel mai bine, iubeste-ma, dar nu inainte de a-mi agita linistea, nu inainte de a porni furtuna in sufletul meu ca mai apoi sa ma linistesti cu imbratisarea ta.
Pana atunci eu voi accepta iubirea ta si voi incerca sa evit sfarsitul pentru ca desi nu esti perfect, stiu ca nimeni nu ma va iubi mai bine decat o faci tu.
Povestea noastra e un inceput si un sfarsit in fiecare zi.

Astazi sunt doar un om resemnat fiindca inima mea a incetat sa mai caute fericirea acolo unde nu exista.

Acum simt doar un gol. Dar daca e doar un gol, atunci de ce ma doare? Doare atat de rau incat durerea nu dispare nici daca urlu, nici atunci cand ma inchid intr-un coltisor al casei si las lacrimile sa imi spele fata.
Acum nu pot decat sa imi jelesc sufletul care pare mort.
Nimic nu pare sa ma mai multumeasca, sunt atat de rece, uneori parca sunt atat de dura ca o stanca, nimic nu ma mai indupleca, nici macar iubirea celor din jur.

Astazi sunt doar un om resemnat fiindca inima mea a incetat sa mai caute fericirea acolo unde nu exista, fiindca am incetat sa mai caut dragostea adevarata, dragostea aceea care face sa iti vibreze intreg corpul de fericire.
Am incetat sa mai cred in persoana potrivita si in suflete pereche, dar oare sa existe iar eu nu am cautat unde trebuie sau nu mi-a fost inca destinat sa il intalnesc? Nu voi sti niciodata raspunsul.

Am incetat sa mai visez, realizand ca toate astea nu sunt decat niste scenarii de basm, acolo unde barbatii sunt printi.

Am nevoie de o singura zi pe care sa o traiesc ca si cum ar fi ultima.

Vine un moment in viata cand fiecare om simte nevoia de o pauza, cand se simte coplesit, cand simte ca unele situatii il depasesc.
Ei bine, exact in starea aia ma aflu eu acum. Simt o nevoie acuta de  a lua o pauza, o binemeritata pauza de la tot ceea ce imi oboseste psihicul si fizicul.
 La un moment dat simti nevoia sa spui "pas" la toate.
As vrea sa spun "pas" problemelor de zi cu zi si lumii intregi.Tot ce mi-as dori sa fac e sa imi pun castile in urechi si sa pornesc la drum, un drum fara directie, un drum care sa ma deconecteze pentru o clipa de la tot ce inseamna viata sociala si obligatii, de la a mai fi rationala.

Sa las muzica sa devina una cu mine, sa imi patrunda adanc in suflet, sa o ascult ca si cand inima mea ar intelege fiecare strofa, fiecare vers, fiecare cuvant.
Sa fiu doar eu, eu si gandurile mele.
Simt o nevoie disperata de a-mi odihni sufletul.
Am nevoie de pauza la tot: o pauza la viata, o pauza de la sentimente, o pauza de a mai cauta raspunsuri inexistente, o pauza de la tristete.

Am nevoie de o singura zi pe care sa o traiesc ca si cum ar fi ultima.

Mi-as dori sa fiu intr-un loc unde sa fiu doar eu, iar cat vezi cu ochii, doar natura.Intr-un loc in care banii nu au importanta si nici valoare, un loc unde timpul se opreste atunci cand natura se trezeste la viata in fiecare dimineata pentru a-mi incanta privirea si a-mi face sufletul fericit. Un loc unde nu esti nevoit sa faci lucruri care nu te definesc, nu te implinesc, un loc unde singura obtiune e sa faci doar ceea ce te face fericit.
Un loc in care sa nu fie nevoie sa iti justifici fiecare pas, in care nu ti se cer explicatii, nu esti criticat, invidiat si nici barfit.
Mi-as dori ca dimineata in locul alarmei enervante de pe telefon sa fie ciripitul pasarilor cel care ma trezeste, susurul apelor si mirosul de verdeata sub greutatea stropilor de roua.

Ce frumos trebuie sa fi fost pe vremea bunicilor cand tehnologia inca nu se inventase, cand telefoanele de ultima generatie nu existau, cand calculatoarele, tabletele si alte tampenii nici macar nu erau gandite pentru existenta.

Suntem o generatie de roboti umani, infectati si manipulati de virusul virtualitatii.

Acordam prea multa importanta acelei lumi decat celei reale.

Ne traim viata virtual, iubim virtual si cautam rezolvare la probleme tot acolo. Devine un cerc vicios.

In loc sa plangem pe umarul unei persoane dragi, careia chiar ii pasa de durerea noastra, alegem sa ne facem durerea publica pe retele de socializare, ne aratam slabiciunile, vulnerabilitatea si sensibilitatea lumii intregi intr-un mod negativ si nociv pentru noi ca persoane, pentru imaginea noastra.

Toate astea nu duc decat la un lung sir de barfe dezvoltate de ceilalti la adresa noastra, la a fi aratati cu degetul.

Persoane rau intentionate se pot folosi de toate informatiile pe care practic noi le servim pe tava cu scopul de a ne face rau, ca doar ne cunosc fiecare slabiciune.

Cautam mila si compatimire unde nu exista.De parca acolo ar exista cineva caruia sa ii pese de cei din jur, de suferinta lor.

Oameni buni, coborati cu picioarele pe pamant.

Chiar nu realizati cat rau va provocati de fapt?

Sunteti niste biete marionete in mainile tehnologiei.

Nu mai stiti sa traiti cu adevarat.

Tehnologia a fost creata sa o folosim in scopuri utile, nu pe post de confesionar.

Scopul tehnologiei a fost sa ne transforme in oameni mai inteligenti nu in ignorantii care devenim.

Traim si iubim in graba iar atunci cand suntem in prezenta cuiva incercam repede sa ne descotorosim doar pentru a putea petrece cat mai mult timp in fata calculatorului, in "fascinanta lume virtuala. "

Chiar si atunci cand iesim cu prietenii stam cu ochii atintiti in ecranul telefonului sau a tabletei, ne scriem pe chat ca dehh, e mai simplu de scris decat sa deschizi gura.

Prieteniile de azi se rezuma doar la un singur lucru: like-urile de pe facebook.

Ramanem in permanenta conectati psihic la acea lume virtuala a carui virus se raspandeste cu viteza luminii.

Ce frumos trebuie sa fi fost pe vremea bunicilor cand tehnologia inca nu se inventase, cand telefoanele de ultima generatie nu existau, cand calculatoarele, tabletele si alte tampenii nici macar nu erau gandite pentru existenta.

In schimb exista iubire, sentimente, relatii si oameni adevarati.

Cand lista prietenilor nu era o banala si infinita lista in profilul personal de facebook, dar era o lista existenta acolo in sufletul lor, in inima lor.

De la generatia bunicilor incoace au fost cele mai frumoase generatii pentru ca ei au stiut sa isi faca viata mai frumoasa in ciuda greutatilor.

De la generatia noastra incolo, Dumnezeu cu mila, slabe sperante.

Usor, usor se va transforma intr-o planeta invadata si populata de ignoranti pentru ca ne crestem copii in acelasi mod, pe aceleasi principii.

Este mai usor sa ne lasam copii cu capul in calculator cat e ziua de lunga in timp ce noi ne putem face treburile in voie, decat sa le aratam importanta si esentialul vietii, scopul ei, prioritatile.

Sa fereasca Bunul Dumnezeu pamantul de o alta generatie de ignoranti.

Ea, tanara, inteligenta, cu scopuri marete si precise in viata, de o frumusete rapitoare, dezinhibata, aventuriera dar cat se poate de saraca.El, cu cativa ani mai in varsta decat ea..... .

Ea, tanara, inteligenta, cu scopuri marete si precise in viata, de o frumusete rapitoare, dezinhibata, aventuriera dar cat se poate de saraca.
Iubeste luxul, distractiile, noptile inecate in alcool prin cluburi de fite alaturi de barbati pe masura, genul acela de femeie fatala.
Tinteste sus, e ambitioasa fata.
Stie ca poate obtine mai mult, stie ca inebuneste barbatii cu formele ei bine conturate, cu trupul ei de zeita.
Stie ca poate avea lumea la picioare daca isi propune.

El, cu cativa ani mai in varsta decat ea, chiar mai multi as putea spune, de varsta tatalui ei, sarmant, elegant, rafinat si cat se poate de bogat.
Iubeste viata, frumusetile ei si creatiile ei fascinante.
Intr-un cuvant, femeile frumoase.

De ce nu ar fi impreuna?
Si ce daca ea nu il iubeste? Sau ce, trebuie neaparat sa fii indragostit pentru a trai langa cineva?
Fiecare dintre ei are ceea ca isi doreste celalalt.
Ar fi afacerea perfecta pentru amandoi.
Amandoi sunt lipsiti de prejudecati si stiu perfect ca viata e numai una si merita traita cat mai intens.
Fara a-ti pasa de parerile celor din jur, fara retineri.
Ea e tanara, este mult prea vrajita de lumea fascinanta a bogatilor.
Cade repede in capcana. Dar oare va fi atat de usor pentru ea sa stea langa acel om iubind doar banii lui nu si pe el?
Cat de curand avea sa afle ca nu e tocmai floare la ureche o relatie bazata strict pe interese.
El destul de in varsta, stie ca nu are timp de pierdut, ca pentru el timpul nu mai sta in loc si isi doreste sa ia tot ce e mai bun de la viata, o doreste pe ea.

Acum ea are tot ceea ce o data doar visa sa aiba: e bogata, acum poate calatori in fiecare coltisor al planetei, distractia nu ii lipseste, e cunoscuta in societate printre oameni importanti, e o femeie respectabila si cel mai important, are un barbat care o trateaza principial fara doar si poate.
Anii trec, satula deja de tot luxul parca nu mai este asa fericita, nu mai este la fel de fascinata ca la inceput.
Simte enorm lipsa iubirii.
Acum isi doreste un barbat care sa o faca bogata sufleteste,sentimental.
Dar este prea tarziu, a facut deja o alegere cu cativa ani in urma.

Isi doreste sa simta cum e sa faca dragoste ore in sir cu un barbat care o iubeste si pe care il iubeste, nu cu unul care o considera un trofeu,
Isi doreste atat de mult sa nu se mai simta un om murdar, sa nu isi mai vanda corpul, sa nu mai simta repulsie de fiecare data cand se priveste in oglinda.
Isi doreste se se trezeasca in fiecare zi langa omul care o face in fiecare seara sa se simta iubita, nu folosita.
Ii este dor de vremurile in care era independenta, de vremurile in care atunci cand intra intr-o incapare totul prindea viata, oamenii erau fericiti.
Ea nu era doar tanara si frumoasa, era atat de speciala!
Reusea sa inveseleasca pe oricine cu zambetul ei, cu pofta ei de viata.
Optimismul cu care privea viata reusea sa faca chiar si cel mai pesimist om sa vada lucrurile mai bune.

Acum este doar o fata trista, acum stie ca banii nu te fac mai fericit dar te pot face cel mai nefericit om.
Acum face parte din categoria oamenilor nefericiti.
Acum stie ca un om bogat nu este neaparat si un om fericit.
Acum stie ca bogat nu esti atunci cand esti inconjurat de lux dar esti nevoit sa te sacrifici traind langa un barbar care iti ofera doar atat, bogatie, ci atunci cand ai langa tine oameni pe care ii iubesti si care te fac fericita prin gesturi simple.

Are atat de multe regrete!
A facut doar alegeri gresite iar acum nu mai poate da timpul inapoi pentru a scimba ceva.
Nimic nu ii va aduce anii pierduti inapoi, insa singura solutie este sa nu isi piarda si restul anilor in zadar.
Acum e timpul sa renunte la toata minciuna in care a trait pana acum si sa parieze pe iubire.
A sosit vremea sa coboare cu picioarele pe pamant si sa isi caute sufletul pereche si nu conteaza daca e sarac.
Impreuna vor fi cei mai bogati oameni din lume.

Pentru o clipa ma ratacisem in privirea ta, in ochii tai parca se reflecta imaginea mea, in ochii tai oglindea o liniste ce imi strabatea tot corpul si care ma facea sa imi doresc sa raman o vesnicie asa.

Imi aduc aminte cu drag acea zi in care ne-am cunoscut pentru prima data, cand privirile noastre parca se impletisera deja in acea poveste de dragoste care avea sa urmeze.
Imi amintesc si acum ziua in care am pasit in acel restaurant pentru a negocia un post, timida si speriata de necunoscut.
Parca te vad si acum in pragul usii, unde impreuna cu restul colegilor ati format parca un sir indian, curiosi de noua colega care avea sa intre in bransa.
Cu siguranta tu erai curios cum arata viitoarea ta victima.

Erai cel mai inalt dintre toti dar si cel mai frumos. Sau poate ca doar eu vedeam asta.
Intr-o singura privire aruncata parca in graba, nu avea sa imi ofere o imagine completa despre tine, insa in ansamblu imi formasem deja o oarecare impresie.
Parul negru cu bucle rebele, tenul usor masliniu, ochii mari si negri ca doua margele, zambetul, mai ales zambetul acela strengaresc si degajat care parca te indemnau sa savurezi aroma acelor buze senzuale pe care poposea, acele gropite din obraji care se formau atunci cand chipul iti radia sub farmecul zambetelor si care pareau infinite, toate astea nu puteau trece neobservate, nu puteau ramane necunoscute ochilor mei.
Inimile noastre s-au iubit inca din acel moment, de la acel scurt schimb de priviri.

Pentru o clipa ma ratacisem in privirea ta, in ochii tai parca  se reflecta imaginea mea, in ochii tai oglindea o liniste ce imi strabatea tot corpul si care ma facea sa imi doresc sa raman o vesnicie asa.
Prea mult nu a durat acea conexiune dintre noi dar pentru mine parca a fost o eternitate.
Aveam sa revin la realitate trezita de vocea de o duritate stridenta a sefului meu, imi oferise postul.
Eram atat de fericita, gandul meu se indrepta iar catre tine.
Universul a facut primul pas pentru noi, devenisem colegi.
Din acel moment aveam sa ne vedem zilnic. Oare cum va fi?
Erai atat de perfect incat orice incercare a mea de a-ti gasi vreun cusur se transforma intr-un esec.
Erai pur si simplu ireal, gandeam . Nu se poate, macar un defect, il priveam nedumerita.

La scurt timp aveam sa aflu ca exista ceva care m-ar putea face sa te privesc cu alti ochi.
Tu nu mai erai un barbat liber, apartineai deja altei femei, inainte sa apari in viata mea tu ai daruit inima ta altei inimi, o alta se bucura pe deplin de tine.
Chiar si asa, undeva intr-o carte era scrisa povestea noastra, era menita sa se intample.
Undeva, intr-un colt al universului, scenaristul astepta punerea in scena a povestii si astepta ca noi, doi muritori de rand, sa ne jucam rolurile pana la final.
Zilele veneau si treceau una cate una iar eu eram tot mai atrasa de tine iar tu tot mai insistent.

Parca eram fiecare la pol opus, eram ca doi magneti, cu cat refuzam mai mult orice apropiere, cu atat eram mai atrasi unul de altul. Era ca un deja-vu.
Tu genul de barbat care nu se lasa intimidat de primul refuz al unei femei, devenind din ce in ce mai ambitios.
Eu, genul de femeie cu anumite principii de viata, cu reguli morale de la care nu puteam sa ma abat. Refuzul meu categoric si repetat il incitau, stia deja ca nu sunt o femeie ca oricare alta, ca cele cu care poate era obisnuit sa ii pice in plasa din prima.

Devenea imposibil sa ma concentrez la munca sub presiunile lui tot mai acide.
Ma incoltea mereu, parca nu ii mai pasa ca cineva i-ar putea observa atitudinea fata de mine. Intr-o zi ma prinse de mana si imi puse in palma un biletel, era numarul lui de telefon.
Intr-un moment de slabiciune ii devaluisem si numarul meu. Dupa scurt timp avea sa apara imediat si primul mesaj.
 Esti atat de frumoasa, scria. Apoi il vad in prag, asteptand parca un raspuns cu privire la mesaj. Esti de-a dreptul nebun, i-am raspuns cu un zambet usor timid si care parca imi trada fericirea acelui mesaj.
Totul decurgea atat de natural intre noi, parca ne stiam de-o viata iar acel loc de munca nu mai era doar un simplu loc.
 Era complicele iubirii dintre noi, fiecare coltisor din acea incapere pastra secretul fiecarui sarut pe care el mi-l fura, era locul in care ma simteam fericita. Incepeam sa ne dorim mai mult, de aici a luat nastere prima intalnire adevarata, doar noi doi, in afara orelor de program.

Era o dupa-amiaza posomorata, turna cu galeata iar el m-a condus acasa cu masina in pauza dintre ture. Observasem ca a luat-o pe un alt drum decat cel indicat de mine iar eu mi-am dat seama de intentiile lui. A oprit masina si s-a napustit asupra mea sarutandu-ma patimas. Simteam cum ma topesc in bratele lui, buzele lui erau atat de fierbinti si pasionale incat nu reuseam sa ma desprind. Doamne, de unde a aparut omul asta.... ma intrebam in gand. Nu credeam ca un sarut poate fi atat de pasional, ca dupa un asemenea sarut nu iti doresti nimic altceva decat sa ramaneti asa o vesnicie. Nu mai era nevoie ca trupurile noastre sa se contopeasca printr-o noapte pasionala de dragoste.

 Noi deja facusem dragoste dar nu intr-un mod obisnuit ci unul mai aparte, pentru ca noi atunci cand ne sarutam, faceam dragoste de fapt. Doar prin simpla apropiere a buzelor. Era suficient acel sarut ca sa fiu incercata de toate emotiile posibile si imposibile, incat sa ma poarte pe cele mai inalte culmi, incat sa imi doresc ca timpul sa se opreasca in loc atunci si acolo. Era singurul barbat care reusea sa imi transmita toate aceste emotii in acelasi timp. Nici unul dintre noi nu si-a dat seama cand, insa timpul a trecut atat de repede! Era timpul sa ne luam ramas bun. Asteptam cu nerabdare fiecare zi de munca pentru ca stiam ca acolo ma asteapta el, pentru ca stiam ca acolo ii voi simti buzele din nou.
A urmat un lung sir de intalniri, imbratisari si sarutari patimase ascunse de ochii colegilor.
Locul cel mai frecvent al intalnirilor era insa pe o banca intr-un parc.
O banca ce parea abandonata, lipsita de amintiri. De acum devenise o banca plina de amintiri, partasa la nebunia noasra si complicea secretelor noastre.
 Acolo puteam fi noi, acolo nu mai trebuia sa ne ascundem, acolo ne consumam dorinta de a apartine unul altuia, acolo ne complaceam in imbratisari ce durau ore.

 Mainile lui imi alunecau usor pe intreg corpul, senzual, dorindu-si parca sa nu scape vreo particica din mine neexplorata.
Doamne, e o nebunie, da dar macar e o nebunie frumoasa. Oare ce am facut sa merit asemenea barbat... imi trecea prin minte.
 Nu ma puteam lauda cu o lista impresionanta a iubitilor din viata mea, insa am avut cativa altfel incat sa fac diferenta. El nu era ca restul, pur si simplu realizam ca exista o diferenta uriasa si ca niciunul nu ii putea face concurenta.
Era un vulcan plin de pasiune, de dorinta, de senzualitate iar mie mi-a fost sortit sa simt toate astea. Acum pot sa mor, gandeam .
Macar nu as muri fara sa fi simtit macar o data adevaratele emotii ale dragostei.
Tu mi-ai oferit tot ceea ce o femeie viseaza: plimbari sub cerul liber luna luminandu-ne drumul, sarutari in ploaie, imbratisari calduroase in serile friguroase, emotii si fluturi.
Tu esti ceea ce o femeie numeste barbat adevarat, tu esti ceea ce toti barbatii ar trebui sa fie.
Tu esti intr-un cuvant, exceptional.

Odata cu tine ai readus in viata mea acei fluturi ai dragostei, acele goluri in stomac, noduri in gat si fericire.

M-am indragostit de tine fulgerator si iremediabil sau cel putin asa credeam atunci.

Acum realizez ca m-am inselat.

Nu era dragoste, era doar o simpla atractie pentru necunoscut, insa cu timpul ai devenit o obsesie, un viciu. 

Tu ai reinviat in mine sentimente de mult uitate, ce le credeam moarte.

Tu ma faceai sa simt cum de mult nu mai simtisem.

Odata cu tine ai readus in viata mea acei fluturi ai dragostei, acele goluri in stomac, noduri in gat si fericire.Ai stiut cum sa imi rapesti linistea, ai stiut cum sa ma faci dependenta de tine, erai ca un drog.

Mi-a luat destul timp pana sa ma avant in aventura asta nebuneasca cu tine, pentru ca asta era, o aventura.

A fost atat de greu sa gandesc cu mintea si inima in acelasi timp.

Stiam ca indiferent de hotarare, aveam de suferit si aveam sa ranesc oameni dragi.

Trebuia sa aleg cumva intre a accepta acea sansa la fericire care mi se oferise si intre a-i da cu piciorul, intorcandu-ma la viata mea monotona si nefericita pe care o traiam inainte sa il cunosc.

Era atat de greu. Ce aveam sa aleg? Ranirea persoanei ce mi-a stat alaturi ani de zile dar care nu mai reusea sa ma faca fericita sau pe celalalt care devenise motivul pentru care viata devenise mai buna  si o viata in minciuna?

Nici una dintre aceste doua variante nu pareau prea stralucite, de prea mare ajutor.

Subconstientul avea sa comploteze impotriva mea.

Pana sa imi dau seama le alesesem deja pe amandoua, acceptasem deja sa fiu a ta si sa ma daruiesc in intregime tie.

A fost o decizie proasta dar pe care nu o voi regreta vreodata.

Relatia noastra  avea sa imi aduca suferinta cat de curand. Dublul fericirii ce mi-ai oferit-o.

Totul a fost un miraj, iar tu, din motivul fericirii mele ai devenit suferinta cea mai mare.

Tu nu erai potrivit pentru mine, stiam asta de la inceput, insa ce mai conta atata timp cat eram fericita...

Lumea mi se naruise complet, aveam sa pierd doua persoane in acelasi timp.

Acei fluturi, acele sentimente, m-au transformat intr-un om naiv, nu vedeam ca tot ce cauti tu e doar o aventura. Renuntasem la totul pentru tine, am dat tot ce am avut pe nimic.

Tu erai furtuna din sufletul meu in fata careia eram vulnerabila.

Erai genul de om nestatornic, dornic oricand de noi aventuri, dornic sa explorezi alte trupuri, alte femei, alt pat decat al femeii in fata careia ai jurat iubire si fidelitate vesnica.

Pentru tine cuvintele sunt doar cuvinte,nu au credibilitate.

Pentru tine promisiunile nu au valoare.

Iubesti riscurile, tot ce iti este interzis.

Tu esti genul de om caruia adrenalina ii strabate corpul chiar si atunci cand doarme.

Esti ca o rafala de nisip in desert.

Am daruit o parte din sufletul meu fiecarei persoane care a intrat in viata mea, ignorand faptul ca poate candva voi avea nevoie de mine intreaga, nu pe bucatele, nu pe jumatate.

Insa ,cand au ales sa plece ,au plecat cu acea parte din suflet,
nepasandu-le ca aveau sa lase in urma lor un trup viu si totusi
mort.

Acum am ramas prizoniera trecutului, incercand sa ma regasesc.
Acum bat la usi zavorate pentru a-mi recupera acele bucati din mine fara de care nu mai pot fi eu.

Astazi e prea tarziu pentru regrete, pentru intrebari a caror raspuns nu mai au importanta, pentru voi. Astazi e prea tarziu sa te mai gandesti "cum ar fi fost daca...."

Atunci cand o relatie se sfarseste, indiferent de motive, mereu va exista ceva care face acele doua suflete sa isi aminteasca toata viata unul de celalalt.

Acel ceva se numeste "amintire".

Amintirile, ca sunt ele triste, ca sunt despre momentele fericite, despre clipele de glorie petrecute impreuna, sunt cele care vor tine oamenii legati pentru totdeauna, indiferent de distanta care ii desparte, indiferent de cat timp a trecut de cand nu s-au mai vazut, de cand nu si-au mai vorbit.

Amintirile raman in ciuda timpului, in ciuda raului care a separat oamenii, in ciuda luptei noastre de a le sterge din memorie.

Atunci cand vei deschide ochii si vei realiza singuratatea in care zaci, iti vei aminti de ea, cea care era in permanenta langa tine, cea care era sprijinul tau in clipele grele, cea care era fericita cu nimicul ce i-l ofereai, fiindca tot ce o facea fericita era prezenta ta in viata ei.

Iti vei aminti de ea atunci cand vei realiza ca desi ai de toate, ceva simti ca lipseste, lipseste ea. Atunci vei realiza ca ea era mult mai importanta dar tu ai ales sa iti cauti fericirea in  lucruri materiale.

Atunci cand vei deschide usa casei si vei realiza ca tot ce ai e o casa goala, trista, iti va aparea in minte imaginea ei, chipul ei luminat si bratele larg deschise cu care te intampina seara in pragul casei.

Poate toate asta iti vor instala tristetea in suflet, poate pe obrazul tau o lacrima se va scurge, o lacrima de tristete lasand pe obraz urma regretelor.Dar va fi prea tarziu, de fapt prea tarziu e de multa vreme, pentru ca nimic din toate astea nu vor mai conta pentru ea.

Poate ca pentru ea a durut atunci mult mai mult decat si-ar fi imaginat ea vreodata, dar a meritat toata acea durere fiindca fara de ea nu s-ar fi putut vindeca vreodata, fiindca fara de ea nu ar mai fi fost omul care este azi, fiindca altfel nu ar fi avut cum sa invete sa puna propria ei persoana inainte de toate.

Pentru tine insa, va durea in fiecare zi din viata ta, va durea cu atat mai mult cu cat dimineata te vei trezi la fel de singur si trist cum adormi seara.

Astazi e prea tarziu pentru regrete, pentru intrebari a caror raspuns nu mai au importanta, pentru voi.

 Astazi e prea tarziu sa te mai gandesti "cum ar fi fost daca...."

Povestea voasta acum este doar un capitol din trecut, doar o poveste cu final tragic, trist, doar o alta fila din cartea trecutului, o etapa a vietii.

Inceteaza sa mai fii o creatie a propriei imaginatii, o marioneta a propriului subconstient.

 Traim in secolul falsitatii.

Parca lumea toata e intoarsa cu fundul in sus.
Ne lasam oripilati de realitate, afundandu-ne intr-o lume ireala, imaginara, un vis.

Traim intr-o lume in care totul e fals: purtam unghii false, genele sunt false, parul e fals.

In loc de sani, purtam cu mandrie doua pungi cu silicon, buze injectate.

Ce mai, in locul unui corp perfect natural, rasare falnica opera de arta a unui bisturiu, nemultumiti de ce ne-a daruit mama natura.

Ne ascundem orice urma de frumusete, finete, feminitate sub culorile stridente a tatuajelor.

Sentimentele sunt la fel de false ca relatiile, apoi avem pretentia sa gasim oameni adevarati cand traim intr-o lume de o falsitate totala.

Traim intr-o lume in care suntem judecati dupa ceea ce purtam pe noi, nu in interiorul nostru.

Suntem judecati dupa marimea gentii care ne atarna pe umar, dupa cat de valoroase sunt hainele pe care le imbracam, dupa cat de rara este blana pe care o posedam si de la specie provine.

Ne lasam orbiti de simple nume de pe etichete.

Unele femei au tendinta, din dorinta de a se face cat mai placute ochiului, celor din jur, de a confunda senzualitatea cu vulgaritatea.

Din dorinta de a-si arata feminitatea aleg sa poarte cea mai scurta rochie din garderoba, cea mai decoltata, cea mai stralucitoare, fiind la limita ridicolului si a vulgaritatii.

Suntem judecati atat dupa kilogramele in plus cat si cele in minus.

Promovam anorexia, pe cand un om mai implinit devine respingator.

Suntem doar niste biete suflete ratacite, pierdute in aviditate si manipulate de parerea celor din jurul nostru.

Traim dupa dorintele altora, mai putin dupa ale noastre.

Nu folosi cuvinte anapoda, la intamplare, irosind timp pretios, timp in care, daca stii cum, poti sa ma dai peste cap din doua vorbe.

Iubirea nu se cumpara si nici nu se impune. Iubirea se castiga.
Iubirea se dobandeste in fiecare zi, se cucereste.
Si toate astea doar prin respect, rabdare, afectiune, dragoste, pasiune.
Iubirea nu se obtine prin taria pumnului sau puterea palmei.
Primesti iubire doar daca imprastii in jurul tau iubire.

Nu-mi cere sa te iubesc, fa-ma sa te iubesc, sa devin dependenta de tine, cucereste-mi inima cu gesturi calde si rezultatele vor fi satisfacatoare, pe masura asteptarilor tale.
Nu folosi cuvinte anapoda, la intamplare, irosind timp pretios, timp in care, daca stii cum, poti sa ma dai peste cap din doua vorbe.
Fii atent la dorintele mele si rabdator cu mine in momente in care nu mai reusesc nici eu sa ma inteleg.
Nu imi rastalmaci cuvintele, ia-le exact asa cum eu le-am asezat.


Domnilor, nu va culcati pe o ureche,crezand ca partenerele nu vor gasi unul mai bun ca voi, unul care sa intruneasca toate calitatile pe care voi nu le insusiti.
Daca o femeie iti apreciaza calitatile, nu inseamna ca e oarba in fata defectelor tale, nu inseamna ca te idolatrizeaza sau ca te-a pus pe un piedestal acolo in inima ei.
Sa nu crezi ca nu va putea trai fara tine.
Draga domnule, cand o femeie alege sa te paraseasca, e clar ca nu isi mai doreste unul ca tine, indiferent de calitatile sau defectele tale.
Atunci, ce te face sa crezi ca va cauta un altul ca tine atunci cand ii arunci in fata acelasi text, cum ca "nu va gasi altul ca tine", text pe care l-a invatat pe dinafara in relatia cu tine.
Nu, nici nu isi doreste asta.

Dragi barbati, nu uitati ca femeia e diferita de voi.
Voi spuneti nu, dar aveti tendinta de a lasa usa intredeschisa.
O femeie cand spune nu, e fara intoarcere, fara a lasa o portita deschisa. Femeia pune zece lacate pe usa.
Spre deosebire de femei, barbatii tind sa ia bilet de dus-intors.
Pentru femei, e suficient o singura calatorie in viata unui om.
Barbatii au obiceiul de a se dezice de propriile decizii, dorind sa se intoarca la nesfarsit.
Pe de alta parte, femeia, chiar daca va suferi ingrozitor, ramane ferma, stie ca timpul va risipi durerea, stie clar ca o ciorba reincalzita, nu va mai fi la fel.